Colecţionarul amator Keith Simmonds a găsit iniţial oasele în 1978 pe Insula Wight, o insulă din largul coastei de sud a Angliei. Specimenele au fost depozitate în Muzeul Dinosaur Isle din Sandown, pe Insula Wight, până când au fost examinate peste 40 de ani mai târziu pentru un alt studiu, potrivit CNN.
„Este destul de comun ca în zilele noastre să descoperim noi dinozauri în subsolurile muzeelor, mai degrabă decât pe teren", a declarat autorul studiului, Jeremy Lockwood, doctorand la Muzeul de Istorie Naturală din Londra şi la Universitatea din Portsmouth din Marea Britanie.
La acea vreme, Lockwood efectua cercetări privind diversitatea dinozaurilor iguanodonţi mari, care se hrănesc cu plante, printre care se numără Iguanodon şi Mantellisaurus atherfieldensis, cele mai comune specimene fosile de dinozaur descoperite până în prezent pe insulă.
După ce a examinat îndeaproape oasele, Lockwood şi-a dat seama că avea în mână o nouă specie de dinozaur.
Atât Iguanodon cât şi Mantellisaurus aveau un nas drept şi plat, în timp ce Brighstoneus avea unul rotunjit, a spus el. Brighstoneus avea, de asemenea, mai mulţi dinţi, care erau concepuţi pentru a mesteca, a adăugat Lockwood.
În perioada Cretacicului inferior, iarba şi plantele cu flori nu erau disponibile pe scară largă, aşa că dinozaurul a trebuit probabil să mănânce plante rezistente, cum ar fi ace de pin şi ferigi, a spus el.
Dinozaurul avea o lungime de aproximativ 8 metri şi cântărea în jur de 1.000 de kilograme
Folosind oasele coapsei şi femurului, oamenii de ştiinţă au estimat că dinozaurul avea o lungime de aproximativ 8 metri şi cântărea în jur de 1.000 de kilograme.
Înainte de această descoperire, oamenii de ştiinţă desemnau toate oasele delicate găsite pe insulă drept Mantellisaurus, în timp ce oasele mai mari erau catalogate drept Iguanodon.
„Brighstoneus arată că a existat o diversitate mai mare în rândul iguanodonţilor din Cretacicul inferior decât ne-am dat seama", a declarat Lockwood.
De asemenea, specimenele Brighstoneus erau cu 4 milioane de ani mai vechi decât oasele de Mantellisaurus, astfel încât s-ar putea argumenta că este puţin probabil să fie vorba de aceeaşi specie din cauza intervalului mare de timp dintre cele două, a precizat el.
Unele dintre caracteristicile oaselor, cum ar fi linia maxilarului, sunt unice pentru Brighstoneus, a declarat Matthew McCurry, curator de paleontologie la Muzeul Australian din Sydney şi lector senior la Universitatea din New South Wales, care nu a fost implicat în studiu.
Maxilarul mai lung era capabil să ţină 28 de dinţi, cu câţiva mai mulţi decât orice altă specie înrudită, a spus McCurry.
„Descrierea unor noi specii de dinozauri este primul pas pentru a pune cap la cap cum arătau aceste ecosisteme din trecut şi pentru a afla cum s-au schimbat de-a lungul timpului", a spus el.
Studiul care a denumit Brighstoneus simmondsi a fost publicat miercuri în Journal of Systematic Palaeontology.