Telenovelă politică în Germania: cel mai popular ministru se retrage pentru a-i permite cancelarului Scholz să candideze din nou
Publicat acum 3 ore si 40 minute
"Maşinăria" bruxelleză urmează să-şi reînnoiască liderii în acest an, informează cotidianul economic francez Les Echos, potrivit Agerpres.
Astfel, în perioada 22-25 mai vor avea loc alegerile europene, în timpul cărora circa 400 de milioane de locuitori ai Uniunii Europene (UE) îi vor alege pe cei 751 de deputaţi ai Parlamentului European.
Acesta va fi punctul de plecare pentru marea negociere dintre cei 28 de membri ai UE în vederea înlocuirii, în fruntea Comisiei Europene, a preşedintelui Jose Manuel Barroso, apoi a celor 27 comisari europeni, între care Înaltul Reprezentant pentru afaceri externe şi politica de securitate, Catherine Ashton.
De asemenea, preşedintele Consiliului European, Herman Van Rompuy, îşi va încheia cel de-al doilea şi ultimul mandat, la 30 noiembrie 2014, dată la care se încheie, teoretic, mandatul tuturor comisarilor.
Acesta va fi punctul de plecare pentru marea negociere dintre cei 28 de membri ai UE în vederea înlocuirii, în fruntea Comisiei Europene, a preşedintelui Jose Manuel Barroso, apoi a celor 27 comisari europeni, între care Înaltul Reprezentant pentru afaceri externe şi politica de securitate, Catherine Ashton.
De asemenea, preşedintele Consiliului European, Herman Van Rompuy, îşi va încheia cel de-al doilea şi ultimul mandat, la 30 noiembrie 2014, dată la care se încheie, teoretic, mandatul tuturor comisarilor.
În teorie, în timp ce Parlamentul îşi va alege noul preşedinte, cei 28 vor trebui să decidă, până la sfârşitul lui iunie, un succesor pentru Jose Manuel Barroso şi să pună, în iulie, opţiunea lor la vot în noul Parlament European. Apoi, dacă propunerea va întruni majoritatea, acest nou preşedinte va trebui să-şi formeze, în timpul verii, Comisia, iar fiecare comisar va trebui, ulterior, să obţină undă verde din partea majorităţii eurodeputaţilor, în urma unor audieri şi a unor proceduri de vot care se vor desfăşura până la finele lui octombrie, explică publicaţia franceză citată.
În ceea ce-i priveşte pe şefii de stat şi de guvern, aceştia vor trebui să se pună de acord, în unanimitate, asupra numelui succesorului lui Herman Van Rompuy. Odată cu Tratatul de la Lisabona, care oferă din ce în ce mai multe împuterniciri Parlamentului, "maşinăria" nominalizărilor părăseşte în parte cabinetele liderilor europeni, pentru a conferi mai multă putere partidelor politice. Cerând "să se ţină cont de rezultatul votului" în numirea preşedintelui Comisiei Europene, Tratatul aduce o nouă dimensiune scrutinului din 25 mai.
În acest context, marile familii politice au decis să se doteze cu "capi de listă", pe care îi consideră capabili să-l înlocuiască pe Jose Manuel Barroso. Astfel, germanul Martin Schulz, actualul preşedinte al Parlamentului European, va conduce campania social-democraţilor europeni, finlandezul Olli Rehn şi belgianul Guy Verhofstadt îşi dispută familia liberal-centristă, în timp ce conservatorii (Partidul Popular European) promit să-şi aleagă "capul de afiș" în martie: în cărţi este francezul Michel Barnier, însă luxemburghezul Jean-Claude Juncker s-a declarat şi el disponibil.
Cei 28 de lideri vor prefera întotdeauna să-l desemneze pe unul dintre ei. Din acest motiv, conform micilor jocuri de pronosticuri, premierii se bucură de mai multă încredere ca Martin Schulz sau, eventual, Michel Barnier. La Bruxelles, numele premierilor irlandez, Enda Kenny, finlandez, Jyrki Katainen, polonez, Donald Tusk, danez, Helle Thorning-Schmidt, sau al preşedintei lituaniene Dalia Grybauskaite se numără printre "baloanele de încercare".
În 2009, nimeni nu a mizat pe Herman Van Rompuy şi pe Catherine Ashton, pentru că, în final, este vorba întotdeauna de realizarea unui subtil compromis între ţările mari şi mici, între vechi şi noi membri ai UE, între dreapta şi stânga, între bărbaţi şi femei, conchide cotidianul francez.
