Plecat pe 4 iulie din Utrecht, în actuala ediție a Marii Bucle, într-o formă fizică mediocră, cu pregătirea nepusă la punct din cauza unei accidentări, Nibali a crescut pe măsură ce aduna kilometri pe șoselele Franței, reușind să urce în prezent pe locul 4 la general. El s-a impus vineri în 4h22'43", cu o medie orară care ilustrează dificultatea etapei — 31,5 km. 138 km de munte înalt, cu nu mai puțin de 7 cățărări.
"Rechinul" sicilian și-a conturat succesul cu 50 km înainte de sosirea finală, pe cățărarea de categorie specială La Croix-de-Fer, când a țâșnit din plutonul fruntașilor, profitând și de o neglijență a lui Froome, cu probleme tehnice. După ce l-a prins pe Pierre Roland, liderul cursei în acel moment, el și-a văzut în continuare de drum, impunându-se detașat la sosirea finală, în vârf.
În spatele italianului, spectacolul a fost aproape total, spaniolii Alberto Contador și Alejandro Valverde dând distanță, în timp ce Quintana, în sfârșit eliberat de chingile ordinelor de echipă, și-a putut etala calitățile de cățărător născut la 3.000 m altitudine, în Anzi, câștigând lupta dreaptă, directă, cu Froome.
Totuși, Chris Froome păstrează un avans respectabil înaintea ultimelor două etape, Quintana fiind acum la 2'38", în timp ce Valverde s-a îndepărtat, la 5'25", Nibali a urcat pe 4, la 6'44", iar Contador pare să fi depus armele, fiind pe 5, la aproape 8 minute (7'56").
Penultima etapă, a 20-a, Modane Valfrejus — Alpe d'Huez, programată sâmbătă, este considerată de 5 stele, deși nu are decât 110,5 km lungime și "doar" două cățărări. Însă ambele sunt de categorie specială: La Croix-de-Fer, din nou, după ce a fost în etapa de vineri, dar acum va fi atacată pe versantul Saint-Sorlin d'Arves, și Alpe d'Huez, la final. Primul urcuș are 29 de kilometri, până la 2.027 m altitudine, iar al doilea — 13,8, linia de sosire fiind trasată la 1.850 m.
