Lavric, pentru care Mircea Badea şi Victor Ciutacu au declanşat o campanie umanitară în septembrie 2012, era bolnavă de cancer pulmonar. După ce i-a afectat plămânii, boala s-a extins şi la sistemul osos, iar tratamentele nu şi-au mai făcut efectul. Vineri seara a murit pe patul spitalului "Ana Aslan" din Bucureşti.
Povestea şi drama unei campioane olimpice la canotaj
Şase titluri olimpice şi două medalii de argint, toate câştigate de canotorii români la Jocurile Olimpice din 1984. Simplu şi dublu vâsle, patru vâsle şi 4+1 rame, fetele şi-au adjudecat tot, pentru prima dată în istoria canotajului românesc. În barca de 4+1 se aflau Maria Fricioiu, Chira Apostol, Olga Bularda, Viorica Ioja şi Florica Lavric.
Când a fost selectată în lotul clubului sportiv de la Oneşti, Florica nici măcar nu ştia să înoate. Atunci erau 80 de fete. Dintre ele au rămas doar şase.
Titlul suprem avea să vină greu, după ani întregi dedicaţi sportului. Ani în care Florica ar fi vrut să se oprească. Şi nu o dată. Ceva mai presus de durere şi de oboseală a oprit-o.
Poate destinul care ştia mai bine decât ea că numele de Florica Lavric trebuia să fie legendă. Una încă vie, uitată însă de timp şi de timpuri.
În trei minute, 19 secunde şi 30 de sutimi, pe 4 august 1984, s-a consumat o viaţă, s-a scris o pagină de istorie. De medalia câştigată atunci Florica nu s-ar fi despărţit niciodată.
Lavric a devenit campioană olimpică la Los Angeles, de două ori vicecampioană mondială şi de nenumărate ori pe podiumul balcanic şi naţional.
O meningită i-a pus capăt carierei în 1987.
Citeşte şi: Am fost acasă la o campioană olimpică. Florica Lavric şi budigăii de milioane
