EXIT POLL
CURSCIRA
AVANGARDE
INSOMAR
CIOLACU MARCEL
24
.10
%
24
.60
%
SIMION GEORGE
13
.80
%
14
.00
%
CIUCĂ NICOLAE
12
.70
%
13
.00
%
LASCONI ELENA
19
.60
%
18
.20
%
GEOANĂ MIRCEA
5
.10
%
5
.40
%
KELEMEN HUNOR
5
.20
%
4
.50
%
GEORGESCU CĂLIN
17
.10
%
16
.50
%
Antena 3 CNN Life Știinţă Un oraș-cetate vechi de 4.400 de ani a fost descoperit într-o oază din deșert. Cum arăta așezarea în Epoca Bronzului

Un oraș-cetate vechi de 4.400 de ani a fost descoperit într-o oază din deșert. Cum arăta așezarea în Epoca Bronzului

Mia Lungu
4 minute de citit Publicat la 16:33 31 Oct 2024 Modificat la 16:50 31 Oct 2024
oras cetate descoperit oaza arabia saudita al natah

Un mic oraș, vechi de 4.400 de ani, din oaza Khaybar din Arabia Saudită, sugerează că oamenii din Epoca Bronzului din această regiune au avut un avans lent către urbanizare, spre deosebire de contemporanii lor din Egipt și Mesopotamia, potrivit unui nou studiu, citat de Live Science.

Arheologii au descoperit situl lângă orașul Al-'Ula din regiunea Hejaz, în vestul Arabiei Saudite. Ei l-au numit „al-Natah”. Așezarea se întindea pe aproximativ 1,5 hectare, „incluzând un cartier central și un cartier rezidențial din apropiere, înconjurat de bastioane de protecție”, au declarat cercetătorii într-o declarație. Dar orașul, care a fost ocupat începând cu aproximativ 2400 î.Hr., a fost mic, cu o populație de numai aproximativ 500 de persoane, a remarcat echipa într-un studiu, publicat miercuri, 30 octombrie.

Zona rezidențială avea o cantitate mare de ceramică și pietre de măcinat, precum și rămășițele a cel puțin 50 de locuințe care ar fi putut fi realizate din materiale de pământ. Zona centrală avea două clădiri care ar fi putut fi folosite ca zone administrative, a scris echipa în lucrare. În partea de vest a zonei centrale, a fost descoperită o necropolă. Aceasta are morminte circulare mari și înalte pe care arheologii le numesc „morminte turn cu trepte”.

Niciun exemplu de scriere nu a fost găsit până acum în sit, a declarat autorul principal al studiului, Guillaume Charloux, arheolog la Centrul Național Francez pentru Cercetare Științifică (CNRS), într-un e-mail pentru Live Science. Cercetătorii au dezgropat doar câteva urme de cereale, dar pe baza descoperirilor din alte situri este probabil ca oamenii din al-Natah să fi cultivat în apropierea sitului, a spus Charloux.

Orașul și zonele sale din apropiere erau înconjurate de un zid lung de 14,5 kilometri, care ar fi asigurat apărarea de raidurile efectuate de nomazi, a scris echipa într-un articol anterior publicat în Journal of Archaeological Science: Reports.

Orașul a fost abandonat cândva între 1500 și 1300 î.Hr., dar cercetătorii nu sunt siguri de ce s-a întâmplat acest lucru. „Este o întrebare pertinentă la care nu pot răspunde în acest moment”, a declarat Charloux, menționând că „avem foarte puține indicii despre ultima fază de ocupare”.

Urbanizare lentă

În momentul în care orașul a fost locuit, orașele erau înfloritoare în Mesopotamia, Egiptși estul Mediteranei. Cercetările din al-Natah și din alte situri indică faptul că urbanizarea în Peninsula Arabică s-a desfășurat într-un ritm mai lent.

„Așezările din nordul Arabiei se aflau într-o etapă de tranziție a urbanizării în timpul mileniului III-II [î.Hr.]”, au spus cercetătorii în declarație. Ei au numit această fază „urbanizare scăzută”, descriind-o ca o etapă de tranziție între pastoralism, în care oamenii nomazi urmăresc pășunile pentru animale, și așezările urbane complexe.

„În timp ce urbanizarea a început în Mesopotamia și Egipt în mileniul 4 î.Hr., studiul nostru tinde să arate că complexitatea socială a crescut târziu în nord-vestul Arabiei”, a spus Charloux, menționând că urbanizarea nu a început în peninsulă până în a doua jumătate a mileniului al treilea î.Hr., când unele grupuri din Peninsula Arabică au adoptat un stil de viață sedentar și au început să folosească agricultura la scară mai mare. Oamenii din Egipt și Mesopotamia au adoptat un stil de viață sedentar în epoci anterioare.

Orașe mici conectate la rețele de bastioane monumentale care înconjurau oazele locale mari

Comparativ cu marile orașe din epoca bronzului din Mesopotamia și Egipt, așezările din Arabia Saudită tindeau să fie mai mici. „Acestea erau orașe mici conectate la rețele de bastioane monumentale care înconjurau oazele locale mari”, a declarat Charloux.

Juan Manuel Tebes, directorul Centrului de Studii de Istorie a Orientului Apropiat Antic de la Universitatea Catolică din Argentina, a lăudat cercetarea.

„Proiectul arheologic de la Khaybar este un studiu foarte important care urmează și extinde concluziile săpăturilor și sondajelor care au fost efectuate în nord-vestul Arabiei Saudite în ultimii 20 de ani”, a declarat Tebes, care nu a fost implicat în studiu, într-un e-mail pentru Live Science.

Acesta a menționat că alte proiecte din regiune, cum ar fi expediția saudit-germană din orașul Tayma și expediția saudit-austriacă din Qurayyah, au furnizat, de asemenea, informații valoroase despre arheologia regiunii. De exemplu, săpăturile de la Tayma au scos la iveală mii de ani de ocupație și includ vestigii care datează de pe vremea când un rege babilonian numit Nabonidus (care a domnit între 556 și 539 î.Hr.) locuia în zonă.

Robert Andrew Carter, un academician senior în arheologie și specialist în dezvoltarea muncii de teren la Qatar Museums, care nu a fost implicat în studiu, a lăudat, de asemenea, munca echipei.

„Avem doar o înțelegere sumară a Epocii Bronzului și a originilor urbanismului în zona Hejez din vestul Arabiei Saudite, iar acest studiu contribuie mult la furnizarea de date primare și la îmbunătățirea înțelegerii noastre teoretice”, a declarat Carter într-un e-mail pentru Live Science.

×
x close