Descoperirea unei calote craniene care datează din jurul anului 55.000 î.e.n., într-o peşteră din Israel, reprezintă prima dovadă concretă a prezenţei omului modern în Orientul Mijlociu, într-o epocă în care oamenii de Neanderthal trăiau şi ei în acea regiune, informează AFP.
Expansiunea omului modern (Homo sapiens) de origine africană în Eurasia, din 60000 î.e.n. până în 40000 î.e.n., înlocuind toate celelalte tipuri de hominizi, inclusiv Homo neanderthalis, reprezintă un eveniment cheie în evoluţia omenirii.
Totuşi, acei strămoşi ai tuturor populaţiilor non-africane din zilele noastre au rămas o enigmă, din cauza penuriei de fosile umane datând din acea perioadă.
Descoperirea în Galilea, în nord-vestul Israelului, a unui fragment de craniu datând din jurul anului 55.000 î.e.n. cu ocazia unor cercetări întreprinse în peştera Manot a adus noi elemente lămuritoare asupra migraţiei "omului modern anatomic" în afara Africii, se afirmă într-un studiu publicat în revista Nature.
Oamenii de ştiinţă au descoperit doar o parte din craniu, dar forma lui distinctă - ce prezintă o "umflătură" în regiunea occipitală care poate fi găsită atât la neanderthalienii europeni, cât şi la majoritatea primilor oameni moderni din paleoliticul superior - îl asociază cu craniile oamenilor moderni din Africa şi Europa.
Potrivit cercetătorului Israel Hershkovitz şi colegilor săi, acest fapt sugerează că Omul de Manot ar putea "fi înrudit de aproape cu primii oameni moderni care au colonizat apoi cu succes Europa".