Oamenii de ştiinţă au descoperit dovada existenţei fluidelor în locuri neaşteptate: în interiorul diamantelor aflate la mari adâncimi.
Dacă majoritatea diamantelor se cristalizează la adâncime între 140 şi 200 de kilometri, diamantele de mare adâncime se formează în intervalul dintre 600 şi 800 km adâncime. În interiorul acestor diamante din adâncuri se păstrează mici defecte sau imperfecţiuni provocate de acţiunea fluidelor. Aceste mici imperfecţiuni demonstrează că în mantaua terestră, la adâncimi între 600 şi 800 km, există fluxuri de substanţe fluide.
Oamenii de ştiinţă specializaţi în studierea mantalei terestre sunt foarte interesaţi să afle care este natura acestor fluide, pentru că locaţia şi dinamica acestora pot influenţa producerea seismelor de mare adâncime, conform lui geochimistului Steven Shirey, cercetător la Carnegie Institution for Science din Stanford, California.
Seismele de mare adâncime sunt fenomene frecvente.