Lansarea acestui satelit, denumit IRIS (Interface Region Imaging Spectograph), a fost efectuată cu o rachetă Pegasus XL de firma americană Orbital Sciences, ridicată în aer de un avion cu trei reactoare Lockheed L-1011, care a decolat de la baza militară Vandenberg din California.
Racheta cu trei module a fost lansată aşa cum era prevăzut la ora 02.27 GMT, la 150 de kilometri de California, la altitudinea de 12.000 de metri deasupra Oceanului Pacific, iar pornirea motoarelor sale a fost realizată la cinci secunde după aceea.
IRIS, conceput în cadrul unei misiuni care a avut un buget de 182 de milioane de dolari, a fost plasat cu succes pe orbita polară, 10 minute mai târziu, la 643 de kilometri deasupra Terrei, înainte de a-şi întinde panourile solare.
Acest telescop în spectrul ultraviolet este capabil să realizeze imagini de înaltă rezoluţie, la un interval de câteva secunde, cu această regiune foarte puţin explorată până acum a atmosferei Soarelui, situată între suprafaţa astrului şi coroana acestuia. Coroana se întinde pe mai multe milioane de kilometri, diluându-se în spaţiu.
Obiectivul acestei misiuni de cel puţin doi ani este de a descifra felul în care această zonă misterioasă generează vânturile solare încărcate cu particule magnetice.
Ea va permite totodată o mai bună predicţie a momentelor în care furtunile magnetice se vor îndrepta spre Terra, unde pot să perturbe comunicaţiile şi reţelele electrice.
Inginerii de la NASA vor testa felul în care funcţionează IRIS timp de aproximativ o lună, înainte să activeze toate funcţiile telescopului şi ca acesta să îşi înceapă observaţiile.
