Conform studiului, este pentru prima dată când pierderile de ozon au fost suficient de consistente pentru o produce o gaură.
Diminuarea cantităţii de ozon deasupra regiunii arctice şi crearea găurii de ozon la polul sud sunt fenomene care se petrec anual, în timpul iernilor. Acestea sunt rezultatul combinaţiei dintre temperaturile scăzute şi substanţele poluante din atmosfesră.
Reacţia care transformă chimicalele mai puţin reactive în substanţe care distrug stratul de ozon este pornită de un vârtej polar, cauzat de mişcarea de rotaţie a Pământului, care se manifestă în timpul iernii şi primăverii şi temperaturile scăzute.
Anul acesta, vârtejul a persistat pentru o perioadă record, de peste patru luni. La înălţimile cuprinse între 18 şi 20 de kilometri în atmosferă, chimicalele au distrus peste 80 % din stratul de ozon din ianuarie până în martie.
Aceeaşi dinamică a creat gaura din stratul de ozon de deasupra Antarcticii. Deasupra Polului sud, însă, ozonul dispare din stratosfera inferioară în fiecare an, în timp ce la Polul Nord, pierderile de ozon variau mult mai mult şi nu au avut niciodată un impact atât de puternic.
