Aceste două hărţi văzute din satelit, compară gheata arctică din anul 1984 până în anul 2012.
Institutul Naţional de Zăpadă şi Gheaţă cât şi NASA, au anunţat că în luna septembrie a anului 2012, întinderea minima a gheţii de la Polul Nord era de 3.41 milioane de kilometri pătraţi, faţă de 6.70 milioane de kilometri pătraţi, cât era înainte între 1979 şi 2000.
''În luna iunie, gheaţa s-a topit în jur de 170.000 - 1750.000 kilometri pătraţi pe zi în câteva zile. Marea de gheaţă care se topeşte, încetineşte de obicei în luna august, şi ajunge la 60.000-70.000 kilometri pătraţi pe zi, însa în 2012 aceasta cifra s-a dublat'', explică specialistul Walt Meier.
Odată ce gheaţa începe să se topească în cantităţi atât de mari, această situaţie devine alarmantă, deoarece căldura absorbită de pământ este mult mai mare. Gheaţa care s-a format în timpul sezonului precedent de topire, numită şi ''prima gheată'', este mult mai subtire şi mai predispusă topirii decât gheaţa care s-a format de-a lungul mai multor ani.