Acest studiu efectuat pe şoareci "este primul din lume care a analizat efectele neurofiziologice ale unui creier muribund", precizează Jimo Borjigin, profesor de neurologie la Universitatea Michigan, principalul autor al studiului apărut în Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS), informează AFP.
Aproximativ 20% dintre persoanele care au supravieţuit unui stop cardiac au avut parte de experienţa unei morţi iminente în timpul decesului clinic, potrivit cercetătorilor americani. "Am plecat de la ideea că, dacă această experienţă rezultă dintr-o activitate cerebrală, ea ar putea fi detectată la oameni la fel ca la animale, chiar după oprirea circulaţiei sângelui în creier", a explicat acelaşi neurolog.
Cercetătorii au analizat electroencefalogramele - care înregistrează activităţile electrice ale creierului - efectuate pe nouă şoareci anesteziaţi, cărora le-a fost indus un stop cardiac. În primele 30 de secunde, toţi şoarecii au cunoscut o creştere a activităţii cerebrale, care s-a dovedit foarte organizată în tot creierul şi care corespunde unei stări conştiente.
În plus, neurologii au constatat acelaşi fenomen şi la şoarecii care se asfixiază. "Am fost surprinşi de nivelul ridicat de activitate cerebrală", a dezvăluit George Mashour, profesor de anesteziologie şi neurochirurgie la Universitatea Michigan, coautor al studiului.
"De fapt, în starea de moarte iminentă, numeroase semnale electrice cerebrale în starea de conştienţă le exced pe cele înregistrate în starea de veghe, fapt care ne face să credem că creierul este capabil să aibă o activitate electrică bine organizată în primele stadii ale morţii clinice", a adăugat el.
