Principalele cauze ale mortalității evitabile prin prevenție sunt boala cardiacă ischemică, cancerul pulmonar, decesele cauzate de consumul de alcool și accidentele, arată datele Raportului privind Starea de Sănătate în Uniunea Europeană 2019, dat publicității joi de Comisia Europeană.
Rata mortalității prin cauze tratabile a fost cea mai ridicată din UE în România și a fost, de asemenea, determinată de boala cardiacă ischemică (considerată o boală ce poate fi atât prevenită, cât și tratată), de accidente vasculare cerebrale, de pneumonie și de cancerul colorectal. Acest rezultat reflectă provocările considerabile cu care se confruntă sistemul de sănătate în ceea ce ce privește furnizarea unui tratament adecvat și în timp util.
Rata mortalității evitabile prin prevenție s-a aflat în 2016 pe locul al patrulea printre cele mai ridicate din Europa, aspect din care reiese necesitatea unor intervenții eficace în materie de sănătate publică și de prevenție.
Eforturile de îmbunătățire a prevenției au avut un succes limitat
Principalii factori de risc care afectează sănătatea românilor sunt obiceiurile alimentare nesănătoase, fumatul, consumul de alcool și nivelurile scăzute de activitate fizică. În pofida eforturilor recente orientate către modificarea dietei prin campanii pentru o alimentație sănătoasă, nu există dovezi ale unei scăderi a nivelurilor deja ridicate ale consumului de grăsimi animale și de alimente bogate în calorii, cu conținut excesiv de zahăr și sare. În 2015, guvernul a înființat un consiliu național care să coordoneze politicile și acțiunile de reducere a consumului excesiv de alcool.
Cu toate acestea, până în prezent nu au fost adoptate măsuri concrete care să abordeze această problemă majoră de sănătate publică. Au fost depuse unele eforturi pentru reducerea fumatului, printr-o versiune revizuită a Legii din 2016 pentru prevenirea și combaterea consumului produselor din tutun, care interzice fumatul în toate spațiile publice interioare, cu excepția locurilor desemnate, dotate cu ventilație corespunzătoare.
În 2018, Ministerul Sănătății a anunțat un nou program pentru examinarea factorilor de risc legați de bolile cardiovasculare, cu o alocare de 25 de milioane EUR pentru o perioadă de cinci ani. Programul va fi implementat de medicii generaliști, care vor primi plăți suplimentare, în colaborare cu medicii cardiologi. Se iau măsuri pentru îmbunătățirea ratelor de imunizare relativ reduse și aflate în scădere Ratele de imunizare a copiilor sunt printre cele mai scăzute din UE, fapt dovedit de mai multe epidemii de rujeolă înregistrate în ultimii ani în România. Un proiect de lege privind vaccinarea a fost prezentat pentru dezbatere publică în 2017, în scopul de a se reglementa organizarea și finanțarea imunizării (deși legea respectivă nu a fost încă adoptată). Acesta prevede o varietate de măsuri pentru creșterea ratelor de vaccinare, inclusiv strategii de sensibilizare a publicului și de clarificare a responsabilităților tuturor actorilor implicați în imunizare. De asemenea, legislația prevede înființarea unui Grup Tehnic de Coordonare a Activităților de Vaccinare, care să ofere consultanță Ministerului Sănătății.
Ratele de vaccinare au scăzut dramatic
România are un calendar de vaccinare recomandat pentru copii, dar imunizarea nu este obligatorie, iar ratele de vaccinare sunt atât sub mediile europene, cât și sub ținta recomandată de OMS, și anume 95 %. Rata scăzută de imunizare a dat naștere mai multor epidemii de rujeolă începând din 2016 (UNICEF, 2019) cu, de exemplu, 3 071 de cazuri de rujeolă raportate în perioada de șase luni cuprinsă între septembrie 2016 și februarie 2017. Noi măsuri naționale au fost aprobate ca reacție la aceste epidemii și la reticența tot mai mare față de vaccinuri, inclusiv scăzând vârsta de administrare a primei doze de vaccin de la 12 luni la 9 luni și recomandându-se ca toți copiii de până la 9 ani să fie vaccinați (Rechel, Richardson & McKee, 2018).
În urma epidemiei grave de rujeolă de la începutul anului 2017, România a optat pentru suspendarea temporară a exporturilor de vaccinuri pentru a asigura stocuri adecvate și pentru a determina creșterea ratei de vaccinare. În România, produsele farmaceutice tind să fie mai puțin scumpe decât în alte țări ale UE (cu excepția unor medicamente noi), ceea ce încurajează exportul paralel și crește probabilitatea unor deficite interne3 .
În 2018, Comisia Europeană a acceptat măsura și a încheiat procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva României. În același timp, România a fost de acord să caute alte modalități de a crește ratele de vaccinare, inclusiv prin pregătire profesională și prin sporirea gradului de sensibilizare, acțiuni sprijinite prin finanțare din partea UE. Și rata de vaccinare împotriva gripei în rândul persoanelor în vârstă este scăzută și a scăzut semnificativ de la 54 % în 2007 la 8 % în 2017 (ținta OMS este de 75 %). Printre motive se numără informarea insuficientă a populației vârstnice privind dreptul la vaccinare gratuită și faptul că vaccinurile nu ajung în comunitățile nomade, precum cele de etnie romă.
Cheltuielile pentru prevenție sunt reduse, iar accesul la serviciile de prevenție este neuniform
În 2017, cheltuielile pentru prevenție au reprezentat doar 1,8 % din cheltuielile pentru sănătate în România (media UE este de 3,2 %). Dacă se măsoară cheltuielile pentru prevenție pentru fiecare persoană, se constată că România a cheltuit cel mai puțin pentru prevenție din UE, după Slovacia. În majoritatea programelor naționale de politică în domeniul sănătății, cum ar fi cele care abordează cancerul sau sănătatea mamei și a copilului, locul acordat componentei referitoare la prevenție este redus, iar accentul se pune în principal pe îngrijirea curativă. De asemenea, populația nu dispune de un acces echitabil la resurse destinate promovării sănătății și educației pentru sănătate, cele mai vulnerabile grupuri, precum persoanele de etnie romă și persoanele fără adăpost, confruntându-se cu obstacole semnificative în ceea ce privește accesul. În prezent, există unele măsuri noi pentru îmbunătățirea accesului la intervențiile preventive (și efectiv, într-un sens mai larg, la serviciile de asistență medicală) pentru comunitățile excluse (a se vedea secțiunea 5.2 și caseta 3 referitoare la programul privind mediatorii sanitari de etnie romă).
Rezultatele privind cancerul rămân relativ slabe, dar noile inițiative încearcă să îmbunătățească procesul de screening, diagnosticare și tratament
Ratele de supraviețuire la cinci ani în urma unor tipuri de cancer tratabile, cum ar fi cancerul de sân, de prostată și de col uterin, sunt mult sub mediile UE în special, pentru tipurile de cancer care pot fi prevenite prin reducerea la minimum a factorilor de risc, cum ar fi cancerul pulmonar (11 %), de stomac (3 %) și hepatic (13 %). Rezultatele slabe menționate sugerează că este necesar ca tratamentul să fie administrat la timp, iar eficacitatea sa să crească. Acest aspect este recunoscut de guvern, care implementează Planul Național Multianual Integrat de Control al Cancerului pentru perioada 2016-2020, în încercarea de a îmbunătăți diagnosticarea și tratamentul în cazul celor mai comune tipuri de cancer. De asemenea, nu se face un screening sistematic pentru această boală, se înregistrează o participare scăzută la această procedură și o calitate sub nivelul optim a practicilor de screening.
În 2014, doar un sfert dintre femeile cu vârsta cuprinsă între 20 și 69 de ani au declarat că au făcut screeningul pentru cancerul de col uterin în cei doi ani precedenți (comparativ cu media UE de 66 %). Doar 6 % dintre femeile din România cu vârsta cuprinsă între 50 și 69 de ani au raportat că au efectuat un screening pentru cancerul de sân în aceeași perioadă (media UE: 60 %) și doar 5 % dintre cele cu vârsta cuprinsă între 50 și 74 de ani făcuseră testul pentru cancer colorectal (media UE: 47 %). În perioada 2018-2019, cu sprijinul fondurilor structurale ale UE și al Băncii Mondiale, au fost introduse programe naționale de screening pentru cancerul de sân, de col uterin și colorectal.
Rezistența la antimicrobiene a fost recunoscută drept o preocupare majoră
Nivelurile de rezistență la antimicrobiene se mențin ridicate în România. În 2017, s-a constatat în urma testărilor că 22,5 % din izolatele de Klebsiella pneumoniae erau rezistente la carbapeneme, o clasă puternică de antibiotice de ultimă linie. Această cifră este pe locul trei în lista celor mai mari procente din UE, deși a scăzut din 2016 (31,4 %) (ECDC, 2018). Începând din noiembrie 2018, s-au luat măsuri privind rezistența la antimicrobiene, inclusiv prin înființarea Comitetului Naţional Multisectorial pentru limitarea rezistenței microbiene, cu scopul de a monitoriza punerea în aplicare a unei strategii naționale de combatere a acestei rezistențe. Rezistența la antimicrobiene a fost, de asemenea, selectată ca fiind una dintre prioritățile Președinției române a Consiliului UE în prima jumătate a anului 2019. Aceasta a culminat cu adoptarea Concluziilor privind etapele următoare către transformarea UE într-o regiune în care se aplică cele mai bune practici în cadrul Consiliului pentru Ocuparea Forței de Muncă, Politică Socială, Sănătate și Consumatori (EPSCO) din iunie 2019.
