Crește bilanțul morților în urma cutremurului devastator din Myanmar: cel puţin 3.085 de persoane au murit. Alte 341 de persoane sunt încă date dispărute şi 4.715 persoane au fost rănite, a anunțat un purtător de cuvânt al armatei aflate la putere, Zaw Min Tun, relatează Agerpres. Magnitudinea seismului a fost dublată de refuzul autorităților militare de a permite accesul echipajelor de salvare în zonele cele mai afectate, scrie BBC, astfel că și acum, la șase zile de cutremurul de 7,7 pe scara Richter, încă nu se cunoaște dimensiunea reală a dezastrului.
Zaw Min Tun a precizat că salvatori şi lucrători umanitari din 17 ţări au ajuns în Myanmar pentru a oferi asistenţă şi că au fost livrate aproape 1.000 de tone de provizii şi echipamente.
„Continuăm operaţiunile de căutare şi salvare şi am dori să ne exprimăm recunoştinţa faţă de comunitatea internaţională şi faţă de echipele medicale pentru munca lor grea”, a adăugat el.
Primele 72 de ore după un seism reprezintă „fereastra de aur” în care cei care sunt prinși sub dărâmături au șanse să supraviețuiască. Însă în ciuda apelurilor oficiale pentru ajutor, în primele trei zile după cutremur, echipajele de salvare nu au avut voie să ajungă în zonele cele mai afectate. Au fost blocate de autoritățile militare, au spus mai multe organizații pentru drepturile omului pentru BBC.
„Am vorbit cu mai multe persoane care au făcut parte din echipele de salvare care au ajuns în Sagaing și în Mandalay și au spus că junta a impus oră de stingere, drumurile au fost blocate, controalele la punctele de trecere au fost foarte lungi, salvatorii au fost ținuți să dea explicații. Ar fi fost mult mai ușor pur și simplu să li se permită accesul în zonele afectate. Evident junta a spus că au fost măsuri de siguranță, dar nu cred că e un motiv legitim”, a spus John Quinley, directorul organizației pentru drepturile omului Fortify Rights.
Fiecare oră pierdută a însemnat șanse mai puține de supraviețuire pentru cei prinși sub dărâmături. Iar „fereastra de aur” s-a închis fără ca salvatorii să ajungă peste tot unde era nevoie de ei. De altfel, oamenii din satele din jurul Mandalay au povestit că au săpat cu mâinile goale după supraviețuitori, că s-au ghidat după țipetele lor ca să-i găsească.
Mai mult, armata a tras asupra unui convoi cu ajutoare de la Crucea Roșie din China. Convoiul se îndrepta spre Mandalay, când soldații au deschis focul și salvatorii au fost nevoiți să se întoarcă din drum. Un purtător de cuvânt al juntei a confirmat incidentul, dar a precizat că soldații nu au fost informați că convoiul urma să treacă pe acolo. Dar nu e singurul incident.
„El aleg când salvatorii pot duce ajutoarele, iar dacă nu pot monitoriza operațiunea sau dacă nu pot folosi ajutoarele cum își doresc îl opresc. În plus, țintesc activ muncitori umanitari”, a mai spus John Quinley.
Ajutoarele nu ajung, în mod special, în zonele unde junta nu deține controlul.
„Fac asta pentru că populația locală, în majoritatea ei, nu îi susține și în acest mod îi pedepsesc”, a spus James Rodehaver, șeful echipei Myanmar de la ONU.
De pildă, în Sagaing, oamenii au aproape că au rămas fără apă, mâncare și combustibil, iar camioanele pline ochi cu ajutoare sunt reținute la punctele de control ale juntei din jurul orașului. Sute de localnici au rămas fără adăpost și dorm pe stradă. Iar voluntarii salvatori care au scos cu mâinile goale oameni din dărâmături nu mai au unde să depoziteze trupurile celor care n-au putut fi salvați.
