"Am văzut bătrâni singuri, nu era nimeni să le treacă pragul. Şi de atunci nu am mai putut mânca cu poftă. Centrul este o lucrare a unor oameni cu suflet" spune părintele.
A strâns primii bani din vânzarea de cizme second-hand, trimise de fratele său. A săpat singur fundaţia, iar vorba despre faptele şi intenţiile sale s-a tot dus. Şi au început să vină şi donaţii.
Centrul oferă o masă caldă pentru aproape 500 de oameni şi organizează cursuri pentru copii, acolo unde predau chiar el şi soţia sa.
A renunţat chiar şi la casa parohială, pe care a cedat-o unei familii care nu avea locuinţă.
