Sfântul Nicolae este unul dintre cei mai populari sfinţi din ţara noastră. El este iubit şi aşteptat cu nerăbdare de toţi oamenii, indiferent de vârstă sau stare socială. Acest sfânt s-a evidenţiat prin bunătate deosebită faţă de cei lipsiţi, ocrotitor al fetelor, ajutător al familiilor numeroase, apărător al celor oropsiţi şi asupriţi, şi călăuzitor pentru cei care se află în călătorie, pe uscat sau pe ape.
Sfântul Nicolae – ocrotitorul celor care călătoresc
Poporul român are mare evlavie faţă de Sfântul Nicolae. Acest lucru reiese şi din statisticile onomastice care indică faptul că peste un milion de persoane poartă numele de Nicolae ori diminutive ale acestuia. De asemenea, întâlnim foarte multe biserici şi mănăstiri care au ca hram tot pe Sfântul Nicolae. Cultul Sfântului Nicolae a reprezentat o trăsătură specifică a evlaviei ortodoxe a poporului român. Marele voievod român, Mihai Viteazul purta în luptele sale pentru unitatea românilor mâna dreaptă din moaştele Sfântului Nicolae, cu care a dobândit multe victorii, care au culminat cu Marea Unire de la 1600 a celor trei Principate Române.
Primele biserici închinate Sfântului Nicolae au fost ctitorite de cnejii români din Haţeg. Aceste ctitorii, analizate temeinic de Radu Popa în lucrarea sa „La începuturile Evului Mediu românesc. Ţara Haţegului” au fost zidite datorită evlaviei poporului român faţă de Sf. Nicolae. Bisericile cu hramul Sf. Nicolae din Ţara Haţegului sunt cele din satele Densuş, Leşnic, Ribiţa şi Hunedoara. Aceste biserici erau de dimensiuni mici, dar foarte impunătoare prin arhitectura lor deosebită cât şi prin sfinţenia slujbelor care se oficiau în ele.
Poporul român nu este adeptul bisericilor mari pe care le întâlnim în Occident foarte frecvent. Dumnezeu coboară cel mai uşor într-o biserică mică unde este multă evlavie, rugăciune şi smerenie. O biserică foarte frumoasă cu hramul Sfântul Nicolae se află la Curtea de Argeş. Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Curtea de Argeş reprezintă prinosul de mulţumire adus de voievodul Nicolae Alexandru Sfântului Nicolae, al cărui nume îl purta, pentru ajutorul pe care sfântul l-a dat în întemeierea primei Mitropolii a Ţării Româneşti sub Sfântul Iachint de la Vicina.
Arheologii au demonstrat existenţa unei alte biserici cu hramul Sf. Nicolae sub biserica domnească existentă astăzi. Este vorba despre cea mai mare biserică din Balcani, datată secolul XIII, contemporană cu bisericile din Ţara Haţegului care aveau ca hram pe Sf. Nicolae. O altă biserică reprezentativă cu hramul Sf. Nicolae este locaşul Sfântului Nicolae din Rădăuţi, ctitoria voievodului Bogdan I şi necropolă a primilor Muşatini. De asemenea, voievodul Ştefan cel Mare a avut o evlavie deosebită faţă de Sf. Nicolae, zidind multe biserici cu hramul Sf. Nicolae. Mănăstirea Probota, ctitoria lui Petru Rareş, are ca hram tot pe Sf. Nicolae.
Biserica Sf. Nicolae de la Dolheşti, ridicată de hatmanul Şendrea, cumnatul domnitorului Ştefan cel Mare şi Sfânt şi Biserica Sf. Nicolae din Bălineşti, ridicată de logofătul Tăutul, arată în mod evident evlavia boierilor moldoveni faţă de acest sfânt. Mănăstirea Dealu, situată aproape de Târgovişte, ctitorită de Radu cel Mare a fost închinată tot Sf. Nicolae. Domnitorul Neagoe Basarab, canonizat recent în rândul sfinţilor români, a ctitorit trei biserici tot cu hramul Sf. Nicolae: Biserica Sf. Nicolae din Turnu Roşu, cea din Zărneşti şi cea din Şcheii Braşovului. Binecredinciosul voievod şi sfânt Constantin Brâncoveanu a ridicat o biserică în Făgăraş tot cu hramul “Sf. Nicolae”. Nicolae Mavrocordat a continuat tradiţia voievozilor ctitori de sfinte locaşuri în cinstea Sf. Nicolae, patronul său, prin ridicarea unei biserici în stil brâncovenesc la Bucureşti. Aceste doar câteva lăcaşuri de cult amintite ne arată clar cât de cinstit este Sf. Nicolae de noi, românii. Astăzi moaştele Sf. Nicolae se află în Italia, într-o biserică catolică din Bari. Aici merg foarte mulţi pelerini români ortodocşi, să se plece cu evlavie la racla făcătoare de minuni a sfântului. La mulţi ani de Sf. Nicolae!
În viaţa socială, orice praznic creştin este un prilej de apropiere a oamenilor de Dumnezeu, care este ,,minunat întru sfinţii Săi”. Sărbătorile religioase sunt popasuri duhovniceşti şi momente de bucurie şi de solidaritate între noi toţi.
Sărbătorirea Sfântului Nicolae este praznicul cel mai aşteptat de toţi copiii din lume, dar nu numai de ei; indiferent ce vârstă am avea, îl aşteptăm pe ,,Moş Nicolae cu daruri”. Numele de ,,Nicolae” vine din limba greacă, de la verbul ,,nikao = a învinge, a birui”. Sfinţii au biruit păcatele şi patimile de tot felul, au câştigat lupta împotriva duhurilor rele şi a tot felul de gânduri necurate care se războiesc cu noi.
Sfântul Nicolae a trăit în secolul IV în Asia, având slujba de arhiepiscop în localitatea Mira Lichiei. El a devenit cel mai popular sfânt din lume. Sfântul Nicolae este socotit, pentru binefacerile sale, ,,ocrotitorul copiilor”, ,,îndrumătorul fetelor”, ,,salvatorul marinarilor”, ,,ajutătorul săracilor”, ,,apărătorul ortodoxiei”.
Tradiţia de a ne face daruri unii altora, de a bucura pe copii în noaptea de Sfântul Nicolae se păstrează încă din secolul IV. Contemporanii Sfântului Nicolae au preluat de la Sfântul Nicolae obiceiul de a oferi daruri.
Sfântul Nicolae este cunoscut ca fiind ,,făcător de minuni” deoarece la rugăciunile lui puternice s-au făcut multe minuni, pe care un om de rând nu le poate face.
Puterea sfinţilor vine de la Dumnezeu, care a revărsat în ei harul Duhului Sfânt, devenind astfel ,,temple ale Duhului Sfânt”. Fiecare sfânt este un model demn de urmat de noi, cei de astăzi. Societatea noastră contemporană are mare nevoie de modele vii, de eroi ai credinţei. În fiecare an, pe 6 Decembrie, Biserica ne pune în faţa ochilor noştri icoana Sfântului Nicolae. În aceste zile să ne aducem aminte de toate persoanele defavorizate, de cei cu lipsuri materiale. Să le oferim dragostea noastră, să-i sprijinim material şi să ne rugăm mai mult pentru ei ca Sfântul Nicolae să-i ocrotească cu rugăciunile lui fierbinţi faţă de Dumnezeu.
