Sfântul Ierarh Pavel Mărturisitorul, patriarhul Constantinopolului, este pomenit în calendarul creștin ortodox la 6 noiembrie.
Sfântul Ierarh Pavel era din Tesalonic, notar și scriitor al Sfântului Alexandru, patriarhul Constantinopolului. A fost ales patriarh, după moartea patriarhului Alexandru, în anul 337, în timpul domniei — în partea de răsărit a imperiului — a împăratului roman Constanțiu (337-361), fiul lui Constantin cel Mare.
Împăratul Constanțiu, fiind arian (în acea vreme biserica era tulburată de erezia lui Arie, care susținea că Fiul nu este de o ființă cu Tatăl, deși la Sinodul I Ecumenic de la Nicea, din anul 325, această erezie fusese condamnată), l-a scos din scaun pe Sfântul Pavel (339) și l-a pus în locul său pe Eusebiu al Nicomidiei.
Acesta a fost primul surghiun, după care Sfântul Pavel a revenit la scaunul său episcopal, în anul 341, cu o scrisoare din partea împăratului Constans, fratele lui Constanțiu și fiul cel mai mic al împăratului Constantin cel Mare, împărat în partea de apus a imperiului (337-350).
Păstorirea sa nu a durat însă prea multă vreme, căci, în anul 342, împăratul Constanțiu, sfătuit fiind de arieni, îl va alunga din nou. A fost adus atunci la cârma bisericii din Constantinopol ereticul Macedonie.
În anul 346, Sfântul Pavel s-a întors, pentru a treia oară, în scaunul de la Constantinopol, unde a rămas până în anul 351, când a fost surghiunit în Armenia. Aici a fost lăsat fără hrană și apă mai multe zile, fiind apoi sugrumat de arieni în biserică cu însuși omoforul său.
