Este prima sărbătoare importantă a anului bisericesc care începe la 1 septembrie.
Potrivit tradiţiei, praznicul Naşterii Sf. Fecioare Maria marchează hotarul astronomic dintre vară şi toamnă. Bătrânii spun că în această zi rândunelele pleacă în ţările calde, insectele încep să se ascundă în pământ, iar frigul toamnei începe
să-şi facă simţită prezenţa.
În această zi, Biserica ne îndeamnă să ne oprim şi să medităm puţin la unul din momentele istoriei mântuirii neamului omenesc, respectiv la pregătirea Maicii Domnului pentru slujirea ei unică, de mamă a lui Dumnezeu. Împrejurările în care a venit pe lume Maica Domnului sunt, în general, binecunoscute credincioşilor creştini. În ţinutul Galileii trăiau doi bătrâni: Ioachim şi Ana, oameni drepţi şi temători de Dumnezeu, ajunşi la o vârstă înaintată. Bătrânul Ioachim se trăgea din neamul împărătesc al lui David, iar soţia sa, Ana, din familia preoţească a lui Aron. Cei doi ajunseseră la adânci bătrâneţi fără a avea copii, fapt ce constituia o ruşine şi un blestem în societatea vremii. De aceea, se rugau neîncetat lui Dumnezeu să le dăruiască un copil şi astfel să ridice de la ei această ruşine. Mai mult, au făgăduit că dacă îl vor primi, îl vor închina Domnului. Rugăciunea lor a fost ascultată şi după dorinţa lor şi rânduiala lui Dumnezeu, Ana a adus pe lume o fiică, pe care au numit-o Maria, cuvânt ce se traduce "Împărăteasă", "Doamnă".
Mai multe, pe tribuna.ro.
