Odata un bolnav il ruga pe Sfantul Pantelimon sa-l faca bine, insa Sfantul nu-l vindeca. Acela insa a continuat sa-l roage. In cele din urma s-a vindecat.
Dar cand a murit si a mers in cealalta viata, a vazut ca din pricina ca se vindecase, a pierdut multe cununi. Atunci i-a spus Sfantului Pantelimon: “De ce m-ai vindecat, daca ai stiut ca voi pierde cununile”? (Iata cum nici o rugaciune nu ramane neimplinita cand o facem cu credinta si cu toata inima.)
– Gheronda, in ceea ce priveste sanatatea, pana in ce punct trebuie sa ma las in mainile lui Dumnezeu?
Mai intai sa te incredintezi lui Dumnezeu, si apoi sa te incredintezi omului, medicului.
– Cum trebuie sa infruntam insa o boala grea?
Inainte de a ne incredinta medicilor, sa premearga rugaciunea, privegherea, ca sa ajute Dumnezeu, si sa-i lumineze pe medici. Puneti si putin untdelemn sfintit, beti putina agheasma, cititi vreun psalm.
– Gheronda, din pricina bolii, nu-mi pot indeplini indatoririle mele duhovnicesti, si din aceasta pricina ma mahnesc.
Acum, cand esti bolnava, sa nu faci nimic, nici Doamne Iisuse, nici metanii, ci numai sa spui: Slava Tie, Dumnezeule!, si aceasta este de ajuns.
– Acum cand sunt bolnava si sufar, nu ma pot aduna in rugaciune.
In acest caz, rugaciunea se face cu osteneala si cu durere, cu nevointa, si de aceea este auzita mai repede decat rugaciunea pe care o faci atunci cand esti sanatoasa. Sa iubim putin si durerea.
Sa iubim putin si durerea. Boala este o mare binecuvantare pentru om. Cand omul constientizeaza aceasta, o primeste cu bucurie si canta cu bucurie: „Binecuvanta-voi pe Domnul in toata vremea”.
Imi aduc aminte de batranul Gavriil de la Karulia, care avea niste dureri de nesuportat… Iar cand il cuprindeau durerile, incepea sa cante. Statea mereu intins jos. Adeseori spunea:
„Unii imi spun: «Cruce, Cruce!», dar cuie nu am. Ce fel de cruce este aceasta fara cuie?”.
– Cata vreme a tinut asta?
– Destula vreme, vreo doi ani. Era singur cu desavarsire. Si sa vedeti, in partea de jos a chiliei sale se facuse o crapatura. Iarna intra pe acolo un curent prospetel… Dar acela, in mijlocul durerilor si al frigului, psalmodia si slavoslovea pe Dumnezeu.
In boala, psalmodia (cantarea de psalmi) este medicament. Si grav bolnav sa fie cineva, si sa sufere mult, cand aude o psalmodie, il mai lasa putin durerea. Daca va putea si el insusi sa psalmodieze putin, atunci chiar se va distra. Iata, eu in noaptea asta am suferit mult, dar am cantat la diapazon. Tot curajul pe care l-am avut, l-am dat acolo. Si stii cata putere mi-a dat aceasta pslamodie?
Sfantul Paisie Aghioritul
Sursa: „Despre rugaciune”
