PAȘTE 2019. Episcopul romano-catolic de Timișoara, Iosif Csaba Pal, a adresat tradiționala Pastorală de Paști.
"Dragi confrați în preoție,
Iubiți frați și surori în Cristos,
Celebrarea Vigiliei Pascale este una foarte frumoasă. Liturghiile celebrate în această noapte în toate bisericile lumii ne ajută să sărbătorim împreună Solemnitatea Învierii lui Cristos în așa fel, încât să înțelegem că, de fapt, este vorba despre viață, despre viața care a biruit moartea și despre viața noastră, deoarece cu toții vrem să trăim și ne dorim ca viața noastră să se poată numi cu adevărat viață.
Vedem din lecturile alese din Sf. Scriptură și din Evanghelie că viața trebuie trăită cu toată dăruirea, nu doar pe jumătate. Viața Mântuitorului Înviat dorește să pătrundă întreaga noastră viață, nu doar anumite părți ale ei.
Putem observa că învierea lui Cristos nu a adus bucurie pentru toată lumea. Nu trebuie să ne gândim neapărat la dușmanii lui Cristos. Învierea nu a adus bucurie nici pentru acei oameni, care au rămas acasă, nepăsători și care nu voiau să-și pună viața în pericol pentru El. Acele persoane însă, care se duc dis-de-dimineață la mormânt, riscă să fie bătute, izgonite, ocărâte. Însă, cu toate acestea, femeile, mai apoi ucenicii își asumă acest risc.
Aceia care nu își asumă niciun risc, care privesc evenimentele de la o anumită distanță comodă și cu indiferență, cei care sunt fără credință sau nepăsători, nu au viață, nu au bucurie în suflet. Isus cel Înviat ne-a adus viața, dar această viață trebuie trăită, și nu privită de la distanță. Trebuie să ne implicăm activ în viața Mântuitorului și în viața comunității Lui, chiar dacă prin aceasta ne expunem la risc. Dacă acest lucru nu se întâmplă, vom trăi la periferia vieții, poate bogați sau faimoși, dar foarte probabil nefericiți.
S-ar părea că aceia care nu își asumă niciun risc, rămânând la distanță, își salvează pielea; însă ei riscă, totuși, ceva extrem de important: viața reală. Ei nu pot trăi plinătatea acelei vieți adevărate.
Sf. Apostol Paul ne avertizează, într-una din scrisorile sale, spunând: „El, care nu l-a cruțat pe propriul său Fiu, ba chiar l-a dat la moarte pentru noi toți, cum nu ne va dărui toate împreună cu el?” (Rom 8,32). Înțelegem oare, cu câtă bucurie face Sf. Paul această afirmație? El a riscat pentru Isus Cristos, a și suferit pentru El, dar acum este plin de bucurie. Chiar și fiind în vârstă și din închisoare, scrie scrisori înflăcărate, este plin de viață. De ce? Pentru că în el există Viața, pentru că el l-a primit în suflet pe Isus Cristos. „Cum nu ne va dărui toate împreună cu el?” Experimentează acest „toate”: pe toate le-am primit în Dumnezeu; Domnul mi-a dăruit totul și de aceea sunt fericit. Domnul Dumnezeu ne-a dat totul, însă precizează „împreună cu El”, cu Fiul Său, nu în afara Lui sau fără El. Dacă am nevoie de Fiul Său și dacă Îl primesc în viața mea, atunci El îmi va da totul.
Dragi frați și surori, în viața noastră de creștini nu este vorba doar de faptul că noi credem sau acceptăm un adevăr de credință, ca de pildă învierea lui Cristos. Aici este vorba de mult mai mult decât atât: nu este suficient să credem, trebuie să-L și primim pe Cristos în viața noastră.
Tocmai acest lucru îl dorește Cel Înviat: nu vrea să ne învețe din afară, ci vrea să trăiască în noi, în viața noastră, în celulele noastre, în moleculele noastre, în inima noastră, în sufletul nostru. El vrea să ne formeze, să ne conducă și să ne învețe din interior, pentru ca astfel să avem o viață adevărată. El a înviat și vrea ca și noi, cu toții, să trăim în El și cu El o viață înnoită. Amin!
Timișoara, cu prilejul Solemnității Sf. Paști, a Anului Domnului 2019
† Iosif Csaba Pál,
Episcop de Timișoara"
sursa: magisteriu.ro
