Iubea să joace fotbal şi dorea să urmeze şi Academia de Ştiinţe Economice. Visa şi la o carieră în domeniul militar. Timpul a trecut, dar nici acum nu a uitat dragostea lui mare pentru armată. Aşa că, ori de câte ori trece pragul unui liceu de profil, poartă în buzunar o tablă de sergent, în amintirea vremurilor din '89, când îşi apăra patria, scrie tribuna.ro. Pentru el, atunci a fost cea mai mare împlinire. Timpul s-a scurs, iar omul de atunci s-a transformat într-unul cu o lecţie frumoasă de viaţă, pe care o "predă" ori de câte ori are ocazia. Poveţele sale "colindă" prin ţară şi străinătate şi sunt ascultate, de fiecare dată, cu sala plină. Vorbim despre preotul sibian Constantin Necula, cel care a fost invitat, luni, să povestească despre importanţa carierei, în cadrul şcolii de vară "Alege-ţi cariera SMART", derulată de Universitatea "Lucian Blaga" din Sibiu întreaga săptămână.
“Îmi plăcea să fac mişto de preoţi, dar nu le-am zis ‘popă’ niciodată. E o chestie de decenţă şi cultură. În clasa a noua şi a zecea am fost un foarte bun ateu, atât de bun încât la un moment dat începeam să nu mai cred. Primul şoc în viaţa mea nu l-a creat Sfânta Scriptură, pentru că nu o aveam la îndemână, ci Platon. De aceea probabil spunea că preoţii şi poeţii trebuie ucişi în cetate pentru că îi fac pe oameni să viseze. Începusem să visez. La cai verzi pe pereţi, e drept, dar începusem să visez”, a declarat Constantin Necula.
“Şansa vieţii mele a fost când am fost trimis cu vaca”
Totul s-a schimbat într-o vacanţă de vară, când a mers într-un sat din Oltenia, la cumnatul său. “Şansa vieţii mele a fost când am fost trimis cu vaca. Cuscra a constatat că nu mai e văcar în sat. Se îmbătase, îşi rupsese un picior. Şi în clasa a zecea, eu, bărbat parfumat, bărbierit, la cravată, pe drum de ţară, am ajuns văcarul satului. A fost experienţa cea mai interesantă a vieţii mele, pentru că asta m-a apropiat de oamenii pe care altfel nu i-aş fi cunoscut niciodată. Să pleci la 4 jumate cu noaptea în gene... Cred că mă duceau mai mult vacile pe mine la păscut decât eu pe ele. Şi să constaţi că pe parcursul zilei se tot adaugă câte ceva întregii vieţi pe care o parcurgi... A fost interesant. Toţi se aşteptau să fac fiţe, cum şi acum se aşteaptă, dar nu am fost crescut aşa. De fiecare dată când ajungeam acolo mai învăţam câte ceva”, mai spune.
Mai multe, pe tribuna.ro.
