Întâmpinarea Domnului. Praznicul Intampinarii Domnului este cinstit de Biserica Ortodoxa pe 2 februarie. Intampinarea Domnului este o sarbatoare care ne aminteste de momentul in care Hristos este adus la Templu din Ierusalim de Fecioara Maria si de Iosif pentru implinirea randuielilor Legii. In Templu este intampinat de Simeon si de Ana. Amintim ca dupa legea iudaica, la 40 de zile de la nasterea pruncului de parte barbateasca, mama acestuia trebuia sa mearga la Templu ca sa-l inchine lui Dumnezeu, cu gandul ca din acesta se poate ridica Mesia. Tot in aceasta zi avea loc si curatirea mamei, care se facea prin aducere de jertfa a unui miel ca ardere-de-tot si a unui porumbel ca jertfa pentru pacat, in cazul familiilor bogate sau a doi porumbei - unul pentru ardere-de-tot si altul jertfa pentru pacat, in cazul celor saraci.
Întâmpinarea Domnului. Potrivit Traditiei, dreptul Simeon a fost unul dintre traducatorii in limba greaca cartilor Vechiului Testament. Ajuns la textul "Iata Fecioara va lua in pantece si va naste fiu" (Isaia VII, 14), traduce cuvantul "Fecioara" prin "femeie", caci era de neinteles pentru el ca o fecioara sa nasca. Pentru aceasta neintelegere, Dumnezeu i-a fagaduit ca nu va muri pana nu-L va vedea pe Cel nascut din Fecioara Maria.
Întâmpinarea Domnului. Dreptul Simeon Il primeste in brate pe Hristos si rosteste cuvintele: „Acum slobozeste pe robul Tau, dupa cuvantul Tau, in pace, ca ochii mei vazura mantuirea Ta, pe care ai gatit-o inaintea fetei tuturor popoarelor, lumina spre descoperirea neamurilor si slava poporului Tau Israel”. (Luca 2, 25-26). Aceasta rugaciune este citita de fiecare data la slujba Vecerniei, pentru ca aceasta slujba simbolizeaza perioada de asteptare a lui Mesia, iar in persoana lui Simeon se implineste asteptarea tuturor dreptilor si prorocilor din Vechiul Testament.
Întâmpinarea Domnului. Dreptul Simeon vesteste Patimile Domnului cand spune ca Hristos va fi pus spre caderea si ridicarea multora si ca semn care va starni multe impotriviri, iar Maicii Domnului ii graieste despre suferintele pe care le va trai atunci cand Il va vedea rastignit pe cruce: "prin sufletul tau va trece sabie".
Întâmpinarea Domnului. Sfantul Evanghelist Luca, cel care vorbeste despre aducerea lui Hristos la Templu (Luca 2, 22-39), spune despre Simeon ca avea pe Duhul Sfant asupra lui, ca era un om drept si temator de Dumnezeu. Toate aceste caracterizari sunt trasaturi ale unui om induhovnicit. Din acest motiv, Scriptura ne ne ofera informatii despre originea lui omeneasca, pentru ca doreste sa scoata in evidenta viata sa duhovniceasca.
Întâmpinarea Domnului. In Dreptul Simeon fagaduinta venirii unui Izbavitor devine realitate. Se invredniceste sa poarte in brate pe Cel Care poarta Universul. El știe ca Cel pe care Il poarta este Mantuitorul. Din acest motiv, el are misiunea de a propovadui si mortilor vestea buna a Intruparii lui Adam cel Nou. Sfantul Atanasie cel Mare spune ca Dreptul Simeon s-a aratat cu bucurie celor trecuti la cele vesnice si le-a vestit: "Vine mantuirea; Vine Izbavitorul; Vine iertarea; Vine Slobozitorul; Nu mai plange fire omeneasca! Vine ajutorul nostru; Vine si nu intarzie!'
Întâmpinarea Domnului. Pruncul Iisus a fost intampinat la Templu si de prorocita Ana, o femeie care se ruga neincetat. Din Scriptura aflam ca era vaduva si avea 84 de ani. S-a bucurat de vietuirea impreuna cu sotul ei doar sapte ani. Este mentionata varsta ei si faptul ca era vaduva, pentru a ne descoperi credinciosia ei fata de sot (nu se mai casatoreste) si fata de Dumnezeu (se ruga noaptea si ziua, dupa cuvantul Evangheliei - ceea ce denota ca petrecea multa vreme in privegheri, adica in slujbele savarsite noaptea).
Întâmpinarea Domnului. Sfintii Parinti afirma ca Evanghelistul Luca a numit-o proroc cu sensul de ipofet - persoana care explica faptele prezente si trecute, sau chiar pe acelea care urmeaza sa se petreaca la un interval scurt de timp, in vreme ce prorocul anunta cele ce urmeaza sa aiba loc dupa destul timp. Si Ana a a recunoscut venirea lui Dumnezeu Cuvantul tot prin Duhul Sfant.
Întâmpinarea Domnului. Simeon este chipul celui necasatorit, iar Ana ii simbolizeaza pe cei casatoriti. Prezenta lor arata ca mantuirea omului nu este data de felul de viata ales, adica feciorie sau casatorie, ci de modul in care omul traieste, de legatura pe care o are cu Hristos.
Mantuitorul cauta si acum sa fie purtat, dar nu pe brate, ci in inima, pentru a ne darui odihna pe care i-a dat-o si lui Simeon.
