În Romania, fiecare cult are propriul sistem de finanţare, dar statul ajută şi el. Sprijinul financiar, la cerere, este stabilit în funcţie de numărul de credincioşi, dar şi de nevoile reale. De asemenea, statul participă şi la plata personalului de cult cu un anumit procent.
Pe de altă parte, în Luxemburg, statul finanţează integral cultele religioase. Fără ca acesta să colecteze şi aşa-zisa taxă pentru Biserică. Astfel, plata salariilor, a asigurărilor sociale şi de sănătate, întreţinerea şi construirea de noi lăcaşuri de cult sau finanţarea de şcoli confesionale, toate sunt finanţate de stat.
Nu acelaşi lucru se întamplă şi în Franţa sau Irlanda. Acolo, cultele nu primesc nici un ban de la stat. Şi, în timp ce în Franţa există un ajutor indirect, cum ar fi acordarea unei garanţii de stat pentru împrumutiri sau chirii simbolice, de un euro pe an, destinate cultului, în Irlanda majoritatea fondurilor provin din contribuţiile credincioşilor, din donaţii sau exploatarea proprietăţilor imobiliare. Totuşi statul acordă subvenţii însemnate pentru învăţământ, asistentă medicală, unităţi militare şi penitenciare ce aparţin, cel mai des, Bisericii Romano-Catolice.
