În timp ce în țară domnește o atmosferă învolburată şi apăsătoare, un eveniment internaţional pune România pe harta luminoasă a spiritualităţii mondiale. Un sfânt român va fi cinstit la ceremoniile dedicate redeschiderii Catedralei Notre-Dame din Paris. Moaştele Fericitului Vladimir Ghika vor fi aşezate în altarul catedralei, alături de relicvele altor patru sfinţi. La ceremoniile cu măsuri de securitate fără precedent vor participa preşedintele Franţei, Emmanuel Macron, preşedintele Statelor Unite, Donald Trump, 170 de episcopi şi personalităţi din toată lumea.
Catedrala Notre-Dame se redeschide cu o ceremonie somptuoasă, la cinci ani după incendiul devastator si după lucrări de restaurare impresionante. Vladimir Ghika e martirul român care va fi cinstit la acest eveniment spiritual grandios, către care se îndreaptă acum toată atenția lumii.
Șerban Tarciziu, preot, purtătorul de cuvânt al ARCB: „Atunci când se consacră o biserică și un altar, la baza altarului se pun relicvele unui sfânt sau ale mai multor sfinți.”
Francisc Doboș, preot: „Biserica Catolică din Franța recunoaște contribuția lui la Villejuif, acolo unde a plecat cu o baracă și s-a construit o parohie. După ce a trăit preot la Paris şi la București, ajunge să fie cinstit în altarul central al Bazilicii renovate.”
Vladimir Ghika și-a dedicat viața bolnavilor și săracilor
Șerban Tarciziu, preot, purtătorul de cuvânt al ARCB: „Au fost trimise la Paris o parte din oasele Monseniorului Vladimir Ghika, ele sunt deja acolo. Toate aceste relicve sunt însoțite de un document emis de autoritatea bisericeasca locală, atestând că este autentică. Acest document cu o cutiuță frumoasă va fi așezată în altarul Notre-Dame.”
Ana Iorga, realizator Antena 3 CNN: „Vladimir Ghika era nepot de domnitor, cu studii de ştiinţe politice la Paris, filozofie si teologie la Roma. Dar textura lui sufletească îl făcea cu totul special: şi-a dedicat viața bolnavilor şi săracilor. A fondat un dispensar şi un spital gratuit, prima ambulanță, îngrijea fără frică bolnavi de holeră şi iubea nespus copiii. Descendenții familiei Ghika păstrează o amintire cu totul aparte.”
Manuela Ghika Oroveanu, descendentă a familiei Ghika: „Mama a trecut la catolicism grație Monseniorului. Când l-a cunoscut pe tata și când s-a căsătorit, ea era totuși divorțată, dar monseniorul a vrut totuși să-i căsătorească religios. Asta a fost în '47 și pe urmă el în '52 a fost arestat și n-a vrut să plece din România pentru nimic în lume. Fratele lui era la Paris sau la Bruxelles. A vrut neapărat să-l scoată, dar n-a vrut să plece, a zis că aici e țara lui și aici stă.”
Șerban Tarciziu, preot, purtătorul de cuvânt al ARCB: „Inima lui a fost românească, mereu a simțit cu România, a simțit cu acest popor, l-a durut inima de suferințele poporului. A vrut să rămână aici cu toți cei arestați.”
Francisc Doboș, preot: „Slujesc în biserica în care Monseniorul a celebrat Sf. Liturghie. Și atunci când i-au închis gura Monseniorul cânta la orgă.”
„Parcă avea o aură în jurul capului”
Manuela Ghika Oroveanu, descendentă a familiei Ghika: „A fost așa de schingiuit. Avea 35 de kilograme săracul de el, ce mai voiau să-l mai schingiue atâta, să-l mai chinuie atâta. Persoane care l-au cunoscut în închisoare spuneau că parcă avea o aură în jurul capului. Parcă era sfânt. În afară de faptul că dona totul, practic nu mânca ca să dea celorlalți, dar realmente avea o privire de sfânt, de o căldură nemaipomenită.”
Ana Iorga, realizator Antena 3 CNN: „Anchete și luni grele de temniţă la Jilava, în Fortul 13, una dintre cele mai crunte închisori comuniste.
Vladimir Ghika a fost amenințat, bătut până la sânge, torturat și s-a stins în închisoare.”
Șerban Tarciziu, preot, purtătorul de cuvânt al ARCB: „I-au simulat de peste 80 de ori acest moment al execuției prin spânzurare și toate aveau impactul emoțional foarte puternic. Am întâlnit o astfel de persoană care mi-a spus: „În închisoare se vorbea despre cineva, despre Monseniorul”. Și asta e tot ce-mi aduc aminte. Toți care intrau în contact cu el veneau totdeauna încântați. Acele celule care nu sunt atât de mari erau supraîncărcate. Părintele Boila, atunci când a fost împins în celulă, l-a recunoscut și nu avea unde să se pună, era seară, toate paturile erau pline. Atunci s-au întors fiecare pe câte o parte și i-au făcut și lui loc.”
Francisc Doboș, preot: „În toată această agitație a ultimelor săptămâni, Monseniorul ne-ar spune cu cuvintele Evangheliei: „Aveți grijă de voi înșivă și alegeți, nu rămâneți indiferenți.”
