Un actor versatil, cu un palmares impresionat de peste 100 de roluri pe scenă și pe marele ecran, Mircea Diaconu rămâne un artist care a marcat o generație. Și-a început cariera în 1972 în pelicula „Adio, dragă Nela”, au urmat alte peste 60 de filme, a delectat publicul cu rolurile memorabile interpretate pe scena Teatrului Nottara din Capitală, a scris trei cărți, iar în 2014 și-a făcut debutul și pe scena politică.
Actor cu o carieră de 50 de ani
Mircea Diaconu s-a născut la Vlădești în Ajunul Crăciunului în 1949.
Părinții i-au cultivat dragostea pentru cărți, iar iubirea pentru citit l-a așezat pe calea care l-a dus spre actorie.
„În ultimul an de liceu s-a format un cerc literar şi au avut nevoie de încă un băiat. (...) Am fost obligat să învăţ o poezie. Apoi a urmat un concurs între liceele din oraş. Eu am învăţat poezia ca o datorie şcolărească. La sfârşitul concursului am primit premiul întâi împreună cu o fată care era deja o vedetă a oraşului. Premiul acesta m-a zăpăcit, m-a făcut să… leşin. Un profesor de sport, mai târziu mi-a sugerat să mă fac actor. Eu am urmat liceul real, jucam handbal şi în aceea perioadă s-a întâmplat ceva deosebit, eram îndrăgostit de o fată, aproape fără speranţă. A fost o încărcătură emoţională şi în toamna aceea plecau băieţii la facultate. Am văzut fata aceea la braţ cu un băiat, eu m-am simţit atunci un băiat al nimănui. Atunci am îndrăznit să-i spun lui taică-meu că voi da la teatru. El a înjurat de câteva ori, însă eu am insistat. Am pus totuşi capul în pământ şi l-am rugat să mă lase să dau la teatru”, își amintea actorul în 2011 într-un interviu pentru curentul.net.
Primii doi ani au fost grei pentru „un provincial devenit peste noapte bucureștean” spunea Mircea Diaconu. Aproape că a fost dat afară. A absolvit însă Universitatea Națională de Artă Teatrala și Cinematografică în 1971. Un an mai târziu își făcea debutul într-un rol principal în filmul „Adio, dragă Nela”.
A fost doar începutul unei cariere de succes care s-a întins pe cinci decenii. Filme precum „De ce trag clopotele, Mitica?”, „Buletin de București”, „Asfalt Tango”, „Cum mi-am petrecut sfîrșitul lumii”, „Legături bolnăvicioase” sau „Filantropica” i-a asigurat un loc în galeria marilor actori ai României.
În 1972, a fost angajat la Teatrul Bulandra, unde a rămas până în 1982, când a devenit actorul Teatrului Nottara. A fost primul actor din România care și-a dat demisia, devenind liber profesionist (1990), pentru ca apoi să revină în teatru ca angajat în 2001. Mircea Diaconu a continuat să urce și pe scenele teatrelor românești și internaționale. N-a fost rol prea mare sau prea mic, pozitiv sau negativ, principal sau secundar căruia actorul să nu i se dedice întrutotul.
„Eu detest, profesional vorbind, pe cei care fac doar un singur tip de personaj toată viaţa. Sunt unii care devin un… personaj. În mod normal un actor îşi gândeşte şi îşi exersează o altă „mască” ca apoi să o arunce şi mai târziu să lucreze la ceva nou, mereu altceva. De aceea meseria de actor este fascinantă”, mărturisea artistul.
Un artist complet, Mircea Diaconu și-a încercat mâna și la scris. A publicat trei romane: „Șugubina” (1977) „La noi, când vine iarna” (1980) și „În Bucureștii de odinioară cu Mircea Diaconu” (1988). Volumul său de debut a fost distins în 1977 cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România.
La 1 decembrie 2000 i-a fost decernat Ordinul Naţional '„Pentru Merit” în grad de Ofiţer „pentru realizări artistice remarcabile şi pentru promovarea culturii”.
Cariera artistică a actorului a fost marcată și mai multe scandaluri. A demisionat din funcția de director al Teatrului Nottara, după ce Agenția Națională de Integritate l-a găsit în stare de incompatibilitate. În urma procesului, Mircea Diaconu a fost declarat nevinovat. De asemenea, tot pe când era managerul Teatrului Nottara a fost implicat într-un scandal de nepotism, după ce și-a angajat propria soția pe postul de regizor artistic gradul I. A câștigat și acest proces.
Mircea Diaconu, actor și pe scena politicii românești
Debutul în politică a venit mai târziu, în 2008, când a candidat și a câștigat, din partea PNL, un fotoliu de senator în Parlamentul României. În 2010 ajungea vicepreședintele PNL. Din 1 mai 2012 a fost numit Ministru al Culturii. Și cariera politică a fost umbrită de un scandal. A fost forțat să renunțe la funcțiile de ministru și de senator deoarece erau în incompatibilitate cu funcția sa de director al Teatrului Nottara.
A continuat însă pe drumul politicii, iar în 2014 a fost ales în funcția de europarlamentar după o candidatură independentă. A urmat ruptura de PNL, iar în 2019 a candidat independent, dar susținut de ALDE, la alegerile prezidențiale, unde a ieșit pe locul 4 în primul tur.
„Nu mă recomandă nimic. Sunt cel mai banal om din România. Am doar două mâini și două picioare și două nume. Eu sunt banal. Dar nu cumva și președintele nostru trebuie să semene cu noi toți? Adică două mâini și două picioare și sper că și cu un cap. Această funcție pană acum s-a citit greșit. Fișa postului este cu totul alta decât cea care s-a practicat până acum. Toți presedinții de până acum s-au strâns de gât cu premierii. (...) Constituția e bună, dar nu i-a convenit domnului Băsescu și domnului Iohannis. Instituie clar și limpede o republică parlamentară. Nu există noțiunea de șef al statului”, declara atunci Mircea Diaconu, într-o conferință de presă.
Mircea Diaconu și Diana Lupescu, o iubire de peste 40 de ani
Mircea Diaconu a fost căsătorit cu actrița Diana Lupescu. Împreună au doi copii, Ana și Victor.