Nottingham, situat în East Midlands, Anglia, este cunoscut în întreaga lume drept casa legendară a lui Robin Hood. Însă, dincolo de folclor, orașul ascunde un alt secret fascinant: cea mai mare rețea de peșteri din Marea Britanie. Acestea au fost săpate manual în roca moale de gresie încă din secolul al IX-lea d.Hr, scrie Heritage Daily.
Prima mențiune a peșterilor datează din anul 893 d.Hr., în lucrarea Viața regelui Alfred, scrisă de călugărul galez Asser. Acesta le-a numit "Tig Guocobauc", o expresie din vechea limbă bretonă ce înseamnă „locul peșterilor”.
O rețea de peșteri aproape uitată
Pe măsură ce Nottingham s-a extins, multe dintre intrările în peșteri au fost sigilate sau îngropate. Procesul a fost accelerat în 1845 de Legea Inclosure a bisericii St. Mary’s Nottingham, care a interzis închirierea pivnițelor și peșterilor drept locuințe pentru săraci.
În 2009, când Consiliul Local din Nottingham a început să documenteze oficial această rețea subterană, erau cunoscute doar 425 de peșteri. De atunci, cercetările extinse realizate de arheologul Scott Lomax aproape au dublat numărul peșterilor descoperite.
„Prin investigații arheologice, am găsit mai multe peșteri decât ne așteptam – inclusiv unele despre care se credea că au fost distruse în timpul dezvoltării urbane din secolul XX. Sunt convins că, în timp, vom depăși 1.000 de peșteri documentate”, a declarat Scott Lomax.
Ultima descoperire întărește statutul Nottinghamului de „oraș al peșterilor”
Cea mai recentă peșteră a fost descoperită în timpul unor lucrări rutiere pe fostul teren al distribuitorului Bass, Ratcliffe și Gretton Brewery din Burton-on-Trent. Aceasta are 17 metri lungime și 4 metri lățime și era accesibilă printr-un puț circular.
„Aceste noi descoperiri confirmă încă o dată statutul Nottinghamului drept orașul cu cele mai multe peșteri din Europa. Aceste spații subterane unice ne oferă perspective valoroase asupra vieții medievale și a evoluției orașului”, a adăugat Lomax.
Protejarea moștenirii subterane
Scott Lomax subliniază că este esențial să identificăm și să protejăm aceste peșteri în timpul noilor dezvoltări urbane. Ori de câte ori este posibil, ele ar trebui să fie redeschise și utilizate, astfel încât să nu fie pierdute sau deteriorate.
„Aceste peșteri fac parte din istoria orașului nostru. Prin identificarea lor, ne asigurăm că vor fi conservate și apreciate de generațiile viitoare”, a concluzionat Lomax.
