Paradoxul este că localnicii sunt, în majoritatea lor, oameni cu o situaţie materială foarte bună.
Devenită oraş peste noapte, Cajvana nu cunoaşte sărăcia. Doar 5 familii primesc ajutor social de la primărie. În rest, toţi se pot lăuda cu locuinţe cochete şi moderne. Construite, ce-i drept, de tinerii care au plecat de mai bine de 10 ani să muncească în străinătate. Totuşi, Cajvana are un mare minus pentru care niciun edil nu a găsit rezolvarea. În oraş nu există apă curentă şi canalizare.
Edilii recunosc că, dacă s-ar judeca după condiţii, Cajvana nu merită titlul de oraş. L-a dobândit în 2004, la un loc cu multe alte comune care aveau peste 2000 de locuitori, pentru a ridica în statistici numărul populaţiei din mediul urban. Era necesar pentru aderarea României la Uniunea europeană.
O dată cu noul statut, autorităţile au sperat că vor veni şi finanţările pentru canalizare. S-au lovit însă de birocraţie şi de un drum lung şi anevoios între ministere.
