În motivare, magistratul care s-a ocupat de caz susține că medicul „dispune de suficiente resurse în plan personal (…) astfel încât să conştentizeze” şi să nu mai încalce legea.
„Prin măsura suspendării executării pedepsei sub supraveghere, concomitent cu aplicarea pedepsei amenzii penale (…), se realizează un echilibru între nevoia de protecţie a societăţii prin menţinerea ordinii de drept, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni şi interesul persoanei care a comis o faptă prevăzută de legea penală de a fi menţinută în comunitate”, se arată în motivarea instanţei.
„Totodată, instanţa constată că faţă de persoana inculpatului (persoana privită ca un reper în comunitatea medicală, bucurându-se de recunoaştere profesională şi un confort financiar ridicat) şi modalitatea concretă de săvârşire a faptei (în formă continuată, cu ocazia acordării de îngrijiri medicale unei categorii vulnerabile de pacienţi - copii) se impune, ca măsură suplimentară de constrângere penală, şi aplicarea pedepsei amenzii care însoţeşte pedeapsa închisorii în condiţiile prevăzute de art. 62 C. pen. (“ (1) Dacă prin infracţiunea săvârşită s-a urmărit obţinerea unui folos patrimonial, pe lângă pedeapsa închisorii, se poate aplica şi pedeapsa amenzii”). În aceste condiţii instanţa se va orienta către limita minimă a pedepsei închisorii concomitent cu aplicarea amenzii penale care însoţeşte pedeapsa închisorii”, se mai arată în motivare.
Decizia nu este definitivă, iar apelul se va judeca la instanţa ierarhic superioară.
