Profesorii fac naveta zeci de km să ajungă în zonele defavorizate și plătesc din banii lor. „Ordonanța trenuleț” le-a tăiat decontarea

Există profesori în România a căror pasiune trece dincolo de greutăţile sistemului. Unii dintre ei merg zeci de kilometri în fiecare zi pentru a ajunge la elevii lor, aflaţi în zone rurale sau defavorizate. Iar statul, în loc să îi ajute, le pune beţe în roate. Unii dintre ei nu primesc înapoi nici măcar o treime din cheltuielile de transport, de exemplu.

Annemarie Marian este din Timișoara, însă din septembrie, anul trecut, predă sportul la o școală din Lugoj, la 70 de km distanță. Deși a obținut nota 9,70 la examenul de titularizare, una dintre cele mai mari din județ, fiind a patra, profesoara de sport nu a putut ocupa unul din cele 2 posturi de titular. Acum este nevoită să facă naveta.

„Sunt în sistemul de învățământ din anul acesta, din septembrie mai exact, sunt debutant, salariul e modest, 4.500 de lei, din care sunt și cheltuielile cu transportul. Pe transport, mai exact, pe motorină, dau 1.800 de lei”, a spus Annemarie Marian.

Sunt costuri mari care sunt acoperite cu greu. E motivul pentru care şi-a luat un al doilea job. Dacă ar apela la transportul în comun, spune aceasta, nu ar ajunge la timp la școală. Şi nu este nici pe departe singura în această situaţie.

De dimineață, Gheorghe Oneţ parcurge, cu propria mașină, cei 50 de kilometri pentru a ajunge la școala din localitatea Roșiori, acolo unde este profesor de sport.

„Acum e un caz fericit. La începuturi aveam 120 de km navetă, 60 dus, 60 întors. Anul trecut, în 2024, undeva pana la 600 de lei pe lună cheltuiam eu și în vremea aceea se decontau 200 de lei dacă mergeam în fiecare zi cum mergeam eu”, a explicat Gheorghe Oneţ.

Mult prea puţin, spune acesta. Pentru ca banii pe care îi dă pe transport să fie o sumă cât mai mică, a făcut şi unele modificări la maşină.

„Am mers pe GPL pentru că altfel munceam pentru navetă”, a spus el.

În aceeaşi situaţie este şi Ileana, o profesoară de Geografie care şi ea este nevoită să facă naveta cu propria maşină. În aceste condiţii, femeia îşi drămuieşte cu greu banii.

„Am încercat și varianta mijloacelor de transport, însă, pe ceas, arată o oră și 20 de minute, pentru că n-avem stație de tramvai sau cea de autobuz în sat nu este exact lângă școală”, a spus profesoara de geografie.

Dacă până acum profesorilor li se deconta contravaloarea abonamentului pe ruta directă dintre domiciliu şi localitatea în care se afla şcoala, acum, odată cu „ordonanţa trenuleţ”, guvernanţii au hotărât să elimine costurile pentru naveta personalului didactic şi angajaţilor şcolii.