Ana Iorga a vorbit, joi, în emisiunea „Pe cuvânt”, de la Antena 3 CNN, despre cuvântul „intrigant”, preluat din engleză și folosit, de cele mai multe ori, greșit.
Am tradus greșit „intriguing" din engleză prin „intrigant" în română. Consecința? Am început să folosim cuvântul intrigant, care ţese intrigi, cu un sens care nu există în română: interesant, neașteptat.
Exemplu: Motivul intrigant pentru care ne urmărim obsesiv profilurile de pe social media.
E vorba despre un articol care explică într-un fel resorturile psihologice care stau în spatele consultării propriului profil de Facebook sau de Instagram, ca să vedem cum ne-ar putea vedea lumea din afară. Motivul intrigant, aici, adică motivul surprinzător, neașteptat, care ne face curioși. În niciun caz intrigant.
Exemplu: Justin Sun împărtășește un fapt intrigant despre achiziția sa de banane în valoare de 6,2 milioane de dolari.
Este vorba despre acea știre în care cineva a cumpărat o operă de artă, o banană lipită pe un perete la un preț fabulos. Este un fapt care șochează, nu e un fapt intrigant. De fapt, în acest exemplu e ceva neașteptat, care suscită interesul, pentru că e neobișnuit.
Exemplu: „Care a fost cea mai bună versiune a lui Rafel Nadal?" Răspunsul intrigant dat de John McEnroe.
Răspunsul care trezește curiozitate, răspunsul neașteptat. Din nou, nici răspunsul, nici motivul, nici faptul n-au cum să fie intrigante.
Exemplu: John Kramer se întoarce în SAW X, cel mai intrigant și personal film al seriei, din 29 septembrie la cinema.
Ultimul exemplu vorbește despre un film. Cel mai provocator, cel mai surprinzător, neobișnuit, neașteptat.
Ce înseamnă „intrigant”?
În engleză, intriguing = care trezeşte interesul sau curiozitatea, interesant, neobişnuit.
În limba română, în schimb, cuvântul are cu totul alt sens.
Intrigant = care face sau bagă intrigi.
