La puţin timp după ce a preluat puterea, Nicolae Ceauşescu a ordonat în 1968, înfiinţarea unei comisii speciale. Misiunea acesteia era de a reabilita mai multe victime ale regimului Gheorghiu-Dej. Cel mai important nume de pe această listă este Lucreţiu Pătrăşcanu, cel mai original intelectual comunist român, ucis în 1954, la ordinul lui Dej.
Ce urmărea de fapt Nicolae Ceauşescu?
În realitate, prin această mutare, scopul liderului comunist era de a-l elimina politic pe Alexandru Drăghici, un adversar declarat al său care fusese ministru de Interne în timpul regimului Dej.
Astăzi vom pune în oglinda istoriei unul dintre momentele de după Revoluţie care este identificat de marea masă, la fel ca în 68, drept un simbol al ruperii românilor de trecutul totalitar represiv.
În 2006, fostul preşedinte Traian Băsescu a înfiinţat Comisia Prezidenţială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, condusă de politologul Vladimir Tismăneanu. Totul a culminat cu ziua de 18 decembrie 2006, când din postura de şef al statului, Băsescu a condamnat categoric comunismul, de la tribuna Parlamentului, într-o sală în care în mod real se instalase haosul.
Care era de fapt scopul lui Traian Băsescu?
Înainte de toate, trebuie să ne amintim ce se petrecea în România acelor ani. Traian Băsescu devenise în 2004 preşedintele României, câştigând alegerile împotriva social-democratului Adrian Năstase, iar un pilon fundamental al retoricii sale electorale era asocierea adversarului politic, Partidul Social Democrat, cu trecutul comunist. Treptat, publicul a început să-l identifice pe Băsescu drept noul cârmaci care va rupe ţara de trecutul totalitar. Acesta devenise liderul anti-comunist care avea să orienteze România către Occident şi care ducea o luptă pe viaţă şi pe moarte cu un întreg sistem controlat de PSD.
Traian Băsescu profita că memoria colectivă trecuse peste confruntarea sa televizată pentru preşedinţie cu Adrian Năstase din 2004, căruia îi adresease controversata întrebare: „Cu ce a greşit acest popor, domnule Năstase, de a ajuns să aleagă între doi comunişti?”
5 ani mai târziu, Traian Băsescu foloseşte iar cu succes subiectul ameninţării comuniste. De data aceasta sparring partner este Mircea Geoană, pe care l-a acuzat atunci chiar că ar fi omul ruşilor.
Băsescu iese din nou învingător şi obţine al doilea mandat jucând din nou magistral rolul de salvator al neamului.
Arc peste timp, la aproape un deceniu distanţă, Mircea Geoană ajunge secretar general adjunct al NATO, în timp ce Băsescu primeşte verdictul definitiv de fost turnător al Securităţii, unde activa sub numele conspirativ de „Petrov”.
Condamnând crimele din regimul lui Gheorghiu Dej, Nicolae Ceauşescu a reuşit să îşi îndepărteze o serie de colegi de partid incomozi, asta deşi nici el nu fusese străin de acţiunile represive ale perioadei staliniste din ţara noastră. Dar el nu putea fi atins, cât timp era noul lider al Partidului Comunist.
Traian Băsescu a condamnat comunismul în Parlament în 2006 şi a folosit asta ca armă politică din postura de şef al statului „imaculat”. Dar după ce a părăsit însă scaunul prezidenţial a fost declarat fost colaborator al Securităţii, amintindu-ne parcă o vorbă din popor ce spune „hoţul strigă -hoţii!”
Rubrica realizată de Narcis Popescu privește evenimentele prezentului prin oglinda trecutului și învăţăturile istoriei.
Se difuzează de luni până vineri, o dată dimineața la ora 09.30 și în jurnalul de la 16.00.
