Revolta împotriva nedreptăţii şi inegalităţii sociale este tema care l-a preocupat pe Mihai Eminescu în poemul „Împărat şi proletar” în urmă cu un secol şi jumătate.
Nu am ales întâmplător aceste versuri, cât timp astăzi, la început de legislatură, vom vorbi despre „vechea” epopee a pensiilor speciale,o temă faţă de care politicienii noştri par la fel de preocupaţi, cel puţin declarativ, de povara nedreptăţii sociale, deşi realitatea ne arată că uneori graniţa între bună cuviinţă şi demoagogie e invizibilă
Înainte de alegerile parlamentare, atât USR, cât şi PNL, dar şi PSD au încercat să îşi asocieze imaginea cu tema eliminării pensiilor speciale.
Dincolo de declaraţiile politice însă, în urmă cu cinci ani, pe 15 aprilie 2015, PSD şi PNL, sub umbrela USL, au fost cei care au iniţiat şi girat pensiile speciale de serviciu pentru diverse categorii.
Întâi au fost pensiile speciale pentru militari, apoi s-au adăugat cele pentru parlamentari, curtea de conturi, diplomaţi, funcţionari parlamentari dar şi personalul aeronautic. Cuprinse între 2000 şi 12 000 de lei, cele aproape 800 de pensii speciale pe care le primesc acum parlamentarii care le-au solicitat costă cât 3200 de pensii medii ale românilor de rând.
Dacă un fost parlamentar primeşte o pensie specială de minimum 2000 de lei pe lună pentru patru ani de mandat, un român de rând primeşte în medie 1400 de lei pe lună după 35 de ani de muncă.
Nu surprinde că în ultimii 3 ani, rând pe rând, PNL, USR şi chiar şi PSD au încercat să fructifice tema cu priză la public şi au depus mai multe iniţiative legislative.
În ianuarie 2020, an electoral, Parlamentul a adoptat chiar un proiect de lege al PNL şi susţinut de toate partidele parlamentare, exceptând USR, care viza eliminarea pensiilor speciale. Epopeea pensiilor a continuat însă pentru că magistraţii au contestat la CCR proiectul.
Aceştia au câştigat iar acesta nu mai poate intra în vigoare. Partidele au luat-o însă de la capăt în aprilie, în plină pandemie, PSD, PNL, USR, UDMR, Pro România şi PMP au anunţat că vor impozitarea progresivă. Dar ce să vezi?
În iunie 2020, Parlamentul chiar a adoptat impozitarea suplimentară, după ce PSD şi PNL au căzut de acord să susţină în regim de urgenţă iniţiativa. Aceasta prevedea ca pensiile speciale să fie impozitate cu 85% dacă sunt mai mari de 7000 şi cu 10% pe cele cuprinse între 2000 şi 7000.
Din nou însă, Curtea Constituţională a declarat legea neconstituţională, forţându-i iar pe parlamentari să găsească alte artificii prin care să valorifice această temă suculentă de campanie.
Ultima zvâcnire a fost chiar înainte de alegerile parlamentare. Atunci USR-iştii au încercat să puncteze la imagine, renunţând la pensiile speciale prin demisia tuturor parlamentarilor, dar iată cum PSDiştii au căutat să le dejoace planul:
Potrivit legii, în cazul în care un senator sau deputat nu duce măcar un mandat cap-coadă, nu e eligibil pentru pensie specială. Totuşi, putem lua exemplul lui Dan Barna, aflat la primul mandat în legislatura trecută, care prin demisie nu va beneficia de pensie specială. Însă dacă va duce mandatul 2020-2024 la capăt, acesta va beneficia de banii pe un mandat, plus încă unul ştirbit cu zi. Deci „qui prodest”, domnule Barna?
Liberalii însă erau cei care aveau la îndemână cea mai puternică armă juridică, ordonanţa de urgenţă, nu au folosit-o. Închei cu alte câteva versuri din acelaşi poem al lui Eminescu:
Şi de-ntrebaţi atuncea, vouă ce vă rămâne?
Munca, din care dânşii se-mbată în plăceri,
Robia viaţa toată, lacrimi pe-o neagră pâine,
Copilelor pătate mizeria-n ruşine...
Ei tot şi voi nimica; ei cerul, voi dureri!
