"Prin opera sa remarcabilă, care și-a pus amprenta asupra multor generații, rămâne unul dintre modelele culturale ale societății românești, o personalitate vastă, complexă și completă. Un clasic al literaturii române, scriitorul născut la Siliștea Gumești, din județul Teleorman, într-o familie de țărani, continuă să stârnească interesul cititorilor de toate vârstele. Romanele sale se vindeau, înainte de 1989, cu o rapiditate pe care în zilele noastre ne este greu să ne-o imaginăm, uneori „pe sub mână” chiar, și continuă să fie reeditate în tiraje impresionante. Centenarul Marin Preda reprezintă un motiv de mândrie pentru toți românii, un moment în care să ne arătăm recunoștința, să-i recitim opera sau să revedem ecranizarea romanelor sale", a transmis Ministrul Culturii, Lucian Romașcanu.
Marin Preda a debutat în aprilie 1942, pe când avea doar 20 de ani, cu schița „Pârlitu”, în ziarul „Timpul”, urmată de alte schițe și povestiri, precum „Strigoaica”, „Salcâmul”, „Calul”, „Noaptea”, „La câmp”. Activitatea profesională și-a început-o ocupând posturi de corector la ziarele „Timpul” și „România liberă”, de secretar de redacție la „Evenimentul Zilei”, pentru ca mai apoi să devină redactor la revista „Viața românească”.
În 1948, îi apare „Întâlnirea din pământuri”, după care a publicat „Moromeții” (1955), „Risipitorii” (1962), „Intrusul” (1968) pentru care a primit Premiul Asociației Scriitorilor din București, în același an apărând și drama în trei acte „Martin Bormann”. „Delirul”, un volum controversat care i-a atras numeroase critici în epocă, a văzut lumina tiparului în 1975, urmând apoi „Imposibila întoarcere” (eseuri) care i-a adus Premiul Asociației Scriitorilor din București, „Marele singuratic”, pe cel pentru proză al Uniunii Scriitorilor, iar „Viața ca o pradă”, Premiul pentru publicistică al aceleiași instituții.
A lăsat un adevărat tezaur literaturii române, capodopera scriitorului fiind considerată a fi „Moromeții” - o frescă a satului de câmpie contemplat în momentele de schimbare ale istoriei, în care Ilie Moromete - model fiindu-i propriul tată - este transformat de către autor în mit, unul dintre puținele pe care ni le-a oferit literatura română.
Autorul „Moromeților” este prezent în toate sintezele de istorie literară ce includ perioada postbelică, cititorii își îndreaptă în continuare atenția spre scriitura sa, iar cinematografia a pus luminile asupra personajelor sale pe care cu mult talent a reușit să le contureze. Astfel, ecranizarea „Moromeților” din 1986, în regia lui Stere Gulea, distinsă un an mai târziu cu Premiul ACIN, rămâne unul dintre cele mai bune filme românești din toate timpurile. „Moromeții 2”, în regia aceluiași Stere Gulea, a avut premiera la data de 5 noiembrie 2018 și s-a bucurat de asemenea de un real succes. Proza sa a oferit însă subiecte pentru multe alte adaptări cinematografice, unele scenarii fiind semnate chiar de către scriitor așa cum sunt „Desfășurarea” (1954, în regia lui Paul Călinescu), „Porțile albastre ale orașului” (1973, în regia lui Mircea Mureșan, film distins cu Premiul Asociației Cineaștilor din România în 1974), „Marele singuratic” (1976), sau de alți autori așa cum sunt „Imposibila iubire” (1983, în regia lui Constantin Vaeni) și „Cel mai iubit dintre pământeni” (1992, în regia lui Șerban Marinescu).
Este considerat un scriitor lucid, care a văzut complexitatea spațiului rural și a locuitorilor acestuia, nu s-a sustras timpului său și a surprins schimbările pe care politicul le-a adus satului românesc, iar mai târziu intelectualului care nu se regăsește în realitatea trăită, ci doar îi supraviețuiește.
A fost tradus în limba franceză, în anul 1975 („Marele singuratic”), și în suedeză în 1976 („Intrusul”). La rândul său a tradus, singur sau în colaborare, „Străinul” și „Ciuma” de Albert Camus, dar și „Demonii” al lui F.M. Dostoievski.
Marin Preda a plecat prea devreme dintre noi, la data de 16 mai 1980. La 10 ani de la moartea sa, a devenit membru titular post-mortem al Academiei Române, al cărei membru corespondent fusese ales la data 1 martie 1974, transmite Ministerul Culturii.
