Părintele Arsenie Papacioc a fost implicat în mai multe acte de vindecare şi exorcizare, reiese din spusele maicii Magdalena. Nu toate episoadele aveau deznodământ fericit.
Dar vorba se ducea în comunitate.
"Aici la părintele au venit de la opincă până la președinte. Au venit oameni sărmani, bolnavi, oameni cu probleme grave. Femei care aveau farmece făcute. Fete tinere pe care nu le doreau soacrele.
Părintele Papacioc, confruntat cu un caz fără speranţă: Până acasă va muri!
Şi le făceau vrăji. Bunăoară, o studentă, am văzut cu ochii mei cum îi dăduse soacră-sa într-o cafea, în noaptea nunţii. Şi a doua zi s-a făcut pe fată numai piele de șarpe.
Şi-a adus-o soțul ei, cu nașul ei, la părintele. Iar părintele i-a citit o rugăciune şi a zis: 'Prea târziu au venit la mine'.
Cu gura lui mi-a spus: 'I-a făcut soacra ca să nu se atingă soţul ei de ea. Pentru că n-o acceptă. Şi până acasă va muri!' Era de prin Galaţi sau Brăila.
Bunăoară, am văzut femeie căreia îi făcuse cuscra ei. Pentru că avea o fată şi un băiat se ţinea după fata dânsei şi cuscra îi făcuse ...
Maica Magdalena: Femeia asta s-a tămăduit, dar mai târziu, că avea vrăjile băgate sub poartă
Şi venea la părintele şi (...) îi citea. Credeți-mă că veneau şi cursuri de ghizi... O legau de fotoliu șapte preoți şi-o ridicau vrăjile în sus. Ei bine, părintele n-avea frică. Părintele le citea şi-i tămăduia. Femeia asta s-a tămăduit, mititica, dar mult mai târziu.
Pentru că vrăjile le avea băgate sub poartă şi când intra şi ieșea, doamna aia le înnoia şi numai sfântul Grigore de la Bistrița a tămăduit-o, i s-a arătat şi i-a zis: 'Vino la mine, femeie'.
Când a intrat acolo, la sfântul Grigore, a căzut jos acolo, la Bistrița, şi duhurile rele țipau în văzduh. Şi i-a spus sfântul Grigore: 'Du-te acasă şi scoate de sub poartă...' Mai târziu, a venit femeia şi i-a mărturisit părintelui (Papacioc, n.r.)', a povestit Magdalena, sâmbătă, la Voi cu Voicu.
Conform Wikipedia, Arsenie Papacioc (n. 13 august 1914, Misleanu, Perieți, Ialomița, România – d. 19 iulie 2011, Techirghiol, Constanța, România) a fost un preot ortodox român.
Din anul 1976, a fost duhovnicul Mănăstirii Sfânta Maria din Techirghiol.
A trecut prin pușcăriile comuniste, unde a pătimit alături de Părintele Iustin Pârvu, Ioan Ianolide, Valeriu Gafencu, Nichifor Crainic, Mircea Vulcănescu şi Nicolae Bordașiu.
A fost arestat și condamnat sub regimul mareșalului Ion Antonescu, în 1941, pentru participare la rebeliunea legionară și apartenența la Mișcarea Legionară.
S-a călugărit în 1946, după eliberare, și s-a nevoit la Mănăstirea Antim din București până în 1949.
Între 1949-1950 a fost sculptor la Institutul Biblic, iar în anul 1951 a devenit preot la Seminarul Monahal de la Mănăstirea Neamț. Între 1952-1958 a fost preot la Mănăstirea Slatina. În vara anului 1958 a fost arestat din nou, de astă dată de autoritățile comuniste.
Condamnat la 20 de ani de muncă silnică, a fost grațiat în 1964 de la închisoarea Aiud.
A încetat din viață la 96 de ani şi a fost numit la moarte drept unul dintre cei mai importanți duhovnici ai ortodoxiei române.
