Reporterii noştri Sabrina Preda şi Sergiu Cora au stat şi ei ore în şir în coloanele înţepenite de la intrarea în România, la Porubne, încercând nu numai să îşi facă meseria de jurnalist, dar şi să insufle speranţă oamenilor de acolo.
Sunt peste 10.000 de migranţi care au venit cu maşinile ori pe jos, ucraineni, dar şi alte naţionalităţi, care încearcă să intre în ţară prin vama Siret. De dimineaţă, s-au tras chiar focuri de avertisment de către ucraineni, pentru că oamenii nu mai au răbdare, nu mai au resurse şi au încercat să forţeze o poartă de intrare.
Iată că nici după mai bine de 12 ore, situaţia nu s-a îmbunătăţit, ci dimpotrivă. E mai frig, s-a acumulat şi mai multă oboseală, iar oamenii abia au ce mânca şi sunt măcinaţi de incertitudini. Copii de câteva luni sunt acoperiţi doar cu o pătură, sub cerul liber.
Sunt şi foarte mulţi voluntari care împart ceai, dar asta nu ajută prea mult în lupta cu frigul şi extenuarea.
Sabrina Preda a povestit că printre miile de oameni de la frontieră a cunoscut un puşti de 18 ani care atunci când a aflat că nu pooate trece în România a spus că se întoarce să lupte pentru ţara sa.
Mulţi speră să stea în România doar câteva zile, iar apoi conflictul să se termine şi să poată reveni acasă.
Sunt şi multe alte persoane de naţionalitate diferită, tineri care erau la studii în Ucraina şi al căror vis a fost năruit peste noapte. Studenţi care erau în ultimul semestru de facultate, la un pas de a absolvi şi care vor fi nevoiţi să o ia de la capăt, dacă mai pot, în altă parte.
Asta face războiul. Aşa arată exodul unor oameni care s-au trezit peste noapte dezrădăcinaţi. Şi în ciuda tuturor inevitabilelor sorţii, modul de organizare la frontieră, procedurile de verificare, timpii de aşteptare sunt factori pe care autorităţile le-ar putea schimba în mai bine.
