"Acest "cuminte" este unul dintre subiectele preferate pe care le abordăm în consultaţie. Mai este şi alt motiv de consultaţie, cel de "nu ne ascultă".
Venind dintr-o perioadă în care stilul educaţional era unul autoritar, adulţii se aşteaptă de la copii să fie la fel.
Cuminte poate să însemne pentru oricine orice. Cuvântul cuminte este atât de ambigu, încât copiii pot fi năuciţi. Pot fi foarte derutaţi. Copilul nu mai ştie cum ar trebui să fie.", a spus psihiatrul Ramona Gheorghe, luni, în cadrul rubricii Sfat de sănătate de la Antena 3.
De ce nu îşi ascultă copiii părinţii
"Cumva, este o traducere inconştientă pe care copiii o fac. Că nu sunt îndeajuns de buni. Va înseamna, într-un parcurs pe termen lung, străduinţa copilului devenit adult, să facă din ce în ce mai bine. Să demonstreze că poate să fie acel copil ascultător, cuminte, bun, pe care părintele l-a dorit.
Acest mod de creştere duce la nişte oameni neputincioşi, care vor fi tot timpul la risc în faţa criticilor, în faţa eşecului, în faţa oricărei situaţii în care lucrurile nu ies aşa cum ar trebui să iasă.
De ce nu este bine să forţăm copiii să facă anumite lucruri
Principala grijă ar fi să scăpăm de această presiune a lui trebuie. Noi, ca indivizi, de la mic la mare, suntem nişte fiinţe imperfecte. Prima dată greşim ca să ştim. Rareori se întâmplă să ştim din prima. Nu există o reţetă. Fiecare copil este cum este el şi adultul părinte nu are de făcut o treabă chiar simplă, dar nici complicată.
Mulți părinți văd în copil un adult în miniatură și e bine acest lucru, pentru că de multe ori ni s-a spus nu mai vorbim cu diminutive, pentru că se învață așa. E bine să-l observăm pe copil şi să vedem cu ce a venit el pe lume, pentru că fiecare vine cu alt echipament.
Temperamentul copiilor este diferit, dar evident că nu o să semene cu temperamentul altuia decât al părinților lui. În această situaţie, părinţii pot observa în copii bucăți din ei înșiși.
Mulți părinți fie se detașează de copii, fie vor să-i strângă foarte tare în brațe. Unii copii nu suportă în situații de criză atingerea fizică și atunci nu poți să insişti cu asta, pentru că nu o să fie niciunuia de folos. Așa se ajunge, de exemplu, la situațiile în care copiii își lovesc părinții.
Sfatul de luat acasă pentru buna creştere a copiiilor
Sfatul de luat acasă este să observăm copilul şi contextul în care apar anumite comportamente, pentru că uneori, ca să nu apară comportamentul, este nevoie să acționăm pe situația de dinainte, ca să prevenim o anumită întâmplare.
Mulți părinți au obiceiul de a vorbi mult cu copiii. Copilul mic înseamnă până pe la 9 ani. Ei acționează cu creierul emoțional, adică sunt emoție și acțiune. În momentul în care venim cu lecțiile, i-am pierdut.
Au nevoie să fie înțeleși ca emoție. Adică să le fie validată emoția. Știu că te-ai supărat că am zis să faci întâi asta. Mănânci întâi supa și pe urmă primești prăjitura. Adică îi validezi emoția și pe urmă este acțiunea. Poți să nu mănânci supa, dar nu vei primi nici prăjitura, adică îi dau voie să aleagă.
Negocierea se învață de foarte devreme, dar negocierea nu înseamnă să-l lași pe copil să aleagă un singur lucru. Negocierea înseamnă să aleagă dintre mai multe.
Multe dintre comportamentele nepotrivite vor dispărea. Însă ceea ce fac de multe ori părinții este astăzi să încerce negocierea, mâine să încerce pedeapsa, poimâine să încerce permisivitatea.", a mai spus psihiatrul.
