"Aş face o diferenţiere între copiii mici şi adolescenţi. Copiii mici, mă refer la perioada 1-4 ani, copiii care primesc telefonul ca să mănânce, li se pun desene animate şi alte lucruri. Televizorul care merge 24 din 24 de ore. Aici găsim următoarea problemă. Copiii aceştia au întârziere în dezvoltarea limbajului. Au dificultăţi de comunicare cu părinţii şi discutăm despre ceea ce se cheamă autism virtual. În Franţa lege, ca până la vârsta de 3 ani, copiii nu au voie să vadă telefon, tabletă, televizor.
Dacă trecem la categoria mai mare şi care sunt deja experţi în mânuirea telefonelor, tabletelor, impactul este major. Ei trebuie să stea la şcoală.
Filtrele din pozele de pe online duc la distorsionarea imaginii despre sine
Sunt unii care stau şi 24 de ore pe jocurile online, pe partea cealaltă nemaiexistând relaţiile între ei. Simt nevoia să intre pe Facebook sau TikTok sau pe Instagram. Fetele îşi fac tot felul de poze care de care mai, poate nu tocmai pentru vârsta lor şi care creează imagini false şi atunci se întâmplă tot felul de interacţiuni şi este o imagine falsă despre sine.
Este un lucru care încet-încet duce la distorisonări de imagini corporale. Avem mai târziu probleme de anorexie, pentru că ele doresc să fie într-un fel. Apare ideea suicidară, foarte freventă, pentru că aceste jocuri pot să inducă şi aşa ceva.
Semnele că adolescenţii consumă droguri
În acelaşi timp, consmul de substanţe. Primul semn pe care îl au: dificultăţi de concentrare şi memorare. La adolescenţi se vede foarte bine scăderea notelor la şcoală.
Selfiurile numeroase duc la o tulburare de personalitate
Ne îndreptăm către o tulburare de personalitate. Din păcate, ele pot să accentueze alte tulburări care apar pe măsură ce cresc ca şi vârstă.
Cum se învăţăm copiii să nu mai petreacă atât de mult timp online
Lucrul acesta a pornit de foarte mult timp, fiind legat de manechine, care marea majoritate sunt anorexice. Ceea ce mă întrebaţi dvs. este rolul părintelui. Părintele lasă liberatea copilului/adolescentului să facă anumite lucruri, dar trebuie să urmărească la ce se uită şi ceea ce se întâmplă. Părintele trebuie să aibă această capacitate de a vrea să verifice ce face copilul", a explicat dr. Luminiţa Mihai, medic primar Psihiatrie şi Neurologie Pediatrică.
