Chiar dacă vorbim de cauze biologice sau emoționale, există o întreagă clasificare a disfuncțiilor sexuale.
În perioada pandemiei, s-a raportat o creștere a disfucțiilor sexuale.
"Se pare că femeile au fost atinse în proporție de 40%, în timp ce bărbații cu un procent mai scăzut, dar totuși ridicat", a precizat psihologul Gabriel Minescu, luni, la rubrica Sfat de Sănătate, de la Antena 3.
Traumele care duc la disfuncții sexuale
"Nu doar traume. Ţine şi de educaţie, de convingeri, de exemplele pe care le învăţăm în copilărie. Sexualitatea se învaţă, iar limitările pleacă de foarte multe ori la ce auzim în familie.
Dacă mama este pudică şi îi atrage atenţia copilului, "Vezi că se vede burtica"; "Nu mai sta dezbrăcat că e rușine", copilul înregistrează că propriul lui corp trebuie acoperit.
Cele mai întâlnite disfuncții sexuale sunt întâlnite la bărbați. Sunt cele care țin de menținerea erecției, cele de ejaculare precoce sau ejaculare tardivă. Fiecare dintre aceste disfuncții are efect în viața intimă, a celor doi parteneri.
Un bărbat care în permanență se gândește că este rolul lui și doar al lui să aibă grijă de parteneră, cu siguranță că nu va reuși să se relaxeze suficient astfel încât să fie acolo și dăruiască cum trebuie. În permanență va calcula ce are de făcut.
Când vine vorba de disfuncțiile sexuale la femei, vaginismul este cea mai des întâlnită. De la vaginism, care înseamnă dureri în timpul actului sexual, până la scăderea apetitului sexual, a libidoului.
Sunt foarte multe femei care trec prin asta. Mai este și lipsa orgasmului în relații, și acesta este o disfuncție în relație", ne spune psihologul Gabriela Minescu.
Disfuncţiile sexuale nu ţin doar de psihic
"Aceste disfuncţii nu ţin doar de psihic, ci pot avea şi cauze biologice. Un sexolog sau un terapeut atunci când au un astfel de pacient cu disfuncţii sexuale are datoria de a trimite pacientul la medic, pentru a se asigura că nu este o cauză fizică, biologică.
Bineînţeles, pot exista în spate şi traume de la abuz sexual, la imagini nepotrivite, incest în familie, percepţii despre viaţa intimă. Mai contează şi prima experienţă sexuală, cum s-a desfășurat. Şi acestea pot fi lucruri marcante pe viață", precizează psihologul.
Pentru a putea avea o viaţă sexuală sănătoasă în cuplu, în primul rând, trebuie să fie schimbate acele gânduri negative legate de sexualitate şi convingeri.
Ruşinea vinea din familie şi din experienţele negative. Să spunem că, în copilărie, uitându-se la televizor, părinții i-au spus copilului, la o scenă erotică, "ieşi, te rog din cameră, că nu e pentru tine". Ce va înregistra copilul? Că este ceva rușinos.
Psiholog: "Ruşinea vine din familie şi din experienţele negative"
Dacă avem o mamă pudică, să ne așteptăm cumva să-i împrumutăm pudoarea.
Are legătură și cu încrederea pe care o poți căpăta într-o relație. Un partener care îți spune, "Dar nu e nimic ruşinos în asta. Nu trebuie să stingem luminile din casă". Cu siguranţă că poate contribui la o stimă de sine, pentru că vorbim şi despre o stimă de sine.
În schimbarea acestor percepţii cu care s-a plecat de acasă, mai există și influența grupului. Pentru că de multe ori este atât de mare tabuul în familie, încât nici nu se pomenește despre sexualitate. Pare că nu există.
Este bine ca părinții să vorbească cu copiii despre sexualitate încă de la vârste fragede. De la 3-4 ani este în regulă ca părinții să poarte discuții cu cei mici și să-i facă conștienți de corporalitatea lor, într-o manieră potrivită. Să încerce să normalizeze niște lucruri, pentru că de foarte multe ori se ascund după niște cuvinte nepotrivite", atrage atenţia psihologul Minescu.
