București va găzdui, în toamnă, Dare to Learn, cel mai mare eveniment din Europa dedicat profesorilor. Acesta va avea loc în 25 și 26 octombrie și va aduce pe scena din Capitală peste 20 de lideri internaționali, printre cele mai mari nume în educația mondială.
Vor fi prezenţi experţii care vor susține masterclass-uri și dezbateri bazate pe modele și metode educaționale aplicate cu succes în instituțiile de învățământ și în organizații din întreaga lume.
Radu Szekely, Președinte al Fundației Dare to Learn și organizator al evenimentulu, fost Secretar de Stat în Ministerul Educației și co-fondator al Școlii Finlandeze ERI Sibiu, a explicat în cadrul rubricii România Inteligentă care sunt mizele acestui eveniment.
Ce putem noi să adaptăm în sistemul educațional românesc din țările care deja stau mult mai bine la acest capitol, care merg mult pe partea practică?
Radu Szekely: Foarte multe din țările la care ne uităm au făcut același lucru, au adaptat soluții care există sau au funcționat în alte țări și pe care au încercat să le implementeze ținând cont de realitățile țării respective, de realitățile culturii respective.
Același lucru trebuie să-l facem și noi. Nu putem să luăm o metodă care a funcționat în Singapore sau în Australia, cum vom vedea și s-o aplicăm în România, pentru că nu se pliază pe realitățile noastre culturale, pe realitățile noastre sociale. Și atunci ce putem face este să luăm ce funcționează acolo, să pilotăm în România, să încercăm în câteva unități de învățământ, în câteva zone, să vedem ce merge, ce nu merge și să adaptăm ulterior, să extragem din ceea ce vedem în aceste modele, ceea ce se ni se potrivește nouă și ce ceea ce dă rezultate efectiv. în perioade, exemple.
Concret, de unde s-ar putea inspira Ministerul Educației de la noi să adapteze și curricula în România și metodologia asta prin care sunt evaluați elevii, de unde putem să luăm modele?
Radu Szekely: Evident, aș fi subiectiv acum să vă spun că putem să ne uităm la Finlanda. Am făcut asta de foarte mult timp, eu locuind și muncind în Finlanda foarte mulți ani. În sistemul de învățământ, însă există multe altele. (...), Ne-am uitat și în afara țărilor clasice spre care ne uităm noi în general, ne-am uitat spre Australia, John Hattie și modelului de învățare vizibilă, care spune, de fapt, că învățarea trebuie să plece întotdeauna de la punctul la care este copilul. Nu vorbește despre niveluri de clasă ale copiilor. Copilul nu trebuie să fie la același nivel într-o clasă. Fiecare copil are un nivel diferit și învățarea trebuie să pornească de acolo de unde este el și adăugând ceva, învățarea devine vizibilă.
Adică noi nu îi spunem trebuie să înveți asta pentru că aici trebuie să ajungi. Ne uităm unde pleci și cât poți să înveți acum ca tu să simți că ai învățat, să te motivezi învățând și făcând învățarea asta vizibilă.
Am descoperit un model în America Latină, de exemplu, care a abordat foarte bine problema abandonului școlar datorat izolării geografice și au creat modelul Escuela Noeva în care copiii lucrează în interacțiune cu profesorul, dar nu neapărat în clasă. Există zile în care se lucrează în clasă, în altele se lucrează la distanță, dar asta presupune niște materiale didactice pe care noi deocamdată nu le avem, că și pentru un copil să poată să lucreze individual și să primească sprijin la distanță. Nu este suficient să-l conectăm la zoom, el trebuie chiar să aibă materiale noi, care deocamdată nu există.
Deci astea ar fi două modele care ar aborda două probleme fundamentale ale sistemului nostru de învățământ - echitatea, pe de o parte și accesul fără bariere la educație, inclusiv barierele geografice, și relevanța învățării.
Citește și
Problema abandonului şcolar - frecvent întâlnit în zona rurală
La nivelul Uniunii Europene, România înregistrează cea mai mare rată a părăsirii timpurii a şcolii, de 16,6%, cu mult peste obiectul setat de către blocul comunitar. Ţara noastră este urmată de Spania, cu 13,7%, Germania, cu 12,8%, şi Ungaria, cu 11,6%.
În mediul rural, un copil din patru nu merge la şcoală, iar 400 de mii de copii de vârstă şcolară sunt în afara sistemului educaţional.
Cel mai recent raport privind starea învăţământului preuniversitar arată scăderi importante ale numărului de elevi, de la an la an. La gimnaziu de exemplu au renunțat la școală aproape 10.000 de elevi, într-un singur an.
Rata abandonului la clasele primare şi gimnaziale a fost de 1,2% în anul şcolar 2021-2022. Problema e că în mediul rural această rata e de aproape trei ori mai mare decat la oraş. Mulţi elevi nu mai ajung să susţină examenul de Evaluare Naţională.
