Toată lumea cunoaște desertul tiramisu, însă nu mulți știu cum se pronunță corect. Ana Iorga a explicat luni, la rubrica Pe cuvânt, de la Antena 3 CNN, istoria acestuia și cum pronunțăm cuvântul provenit din italiană.
Tiramisu este o prăjitură pe bază de brânză, biscuiți cu aromă de cafea și lichior de cacao. Sunt folosiți biscuiții Savoiardi, asemănători cu pișcoturile, înmuiați în cafea și acoperiți cu o cremă făcută din mascarpone, ouă și zahăr, care, în unele variante, este aromatizată cu lichior.
De unde vine și cum folosim corect cuvântul „tiramisu” în română
Cuvântul vine din italiană și se scrie cu accent pe u. Așa se și pronunță, accentul cade pe u, nu pe i.
Este un substantiv neutru. Articolul hotărât se atașează direct în română, fără cratimă: tiramisuul.
La plural avem aceeași formă de la singural: tiramisu.
Exemplu: Am mâncat mai multe tiramisu.
Ce înseamnă „tiramisu”?
Tiramisu provine din limba italiană și se traduce prin: ridică-mă.
Veneția, Piemont sau Toscana sunt mai multe regiuni care își dispută încă originea prăjiturii. Unii spun că a fost preparată prima dată în Siena pentru vizita Marelui duce Cozimo III de Medici.
Se mai spune că ar fi apărut între Viso sau Veneția, unde curtezanele ar fi vrut să prindă putere pentru următoarea întâlnire amoroasă.
Mai multe surse relatează o poveste un pic mai picantă, încă din 1800. Tiramisu ar fi fost o prăjitură cu proprietăți afrodisiace inventată de patroana unui bordel dintre Viso pentru a-și revigora clienții.
