De multe ori, ziua pare prea scurtă. Însă, specialiștii ne contrazic și ne încurajează să ne distribuim corect activitățile, dacă vrem să le facem pe toate... și nu oricum, ci bine.
"Din perspectivă psihologică, ar trebui să muncim în medie cam 5-6 ore la care s-ar adăuga o pauză la jumătatea programului de două ore. În acest fel putem fi și creativi, putem fi și motivați, putem fi și suficienți de odihniți, având timp să ne facem și restul vieții noastre", a afirmat psihologul Constantin Cornea.
În Codul Muncii scrie că un angajat cu normă întreagă ar trebui să petreacă 8 ore pe zi, adică 40 de ore pe săptâmână. Acest timp reprezintă orice perioadă în care salariatul se află la dispoziţia angajatorului şi îndeplineşte sarcinile şi atribuţiile sale.
"Munca este activitatea care îmi permite să îmi cumpăr restul vieții mele, dar dacă muncesc 10-12 ore pe zi, indiferent de banii pe care îi câștig, nu mai am timp pentru restul vieții mele", a precizat psihologul.
Din punct de vedere legal, durata maximă a timpului de muncă nu poate depăşi 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare. Aceasta este și părerea specialiștilor.
"Marea lor majoritate vor ceda mai devreme sau mai târziu, nu vor mai fi nici foarte productivi, nici foarte motivați, vor apărea dispute cu ceilalți colegi, cu șefii, cu subalternii. Deci mediul de lucru, cât și persoana respectivă vor fi disfuncționale", a spus Constantin Cornea.
Iar dezavantajele nu se opresc aici. Specialiștii ne avertizează că pot apărea și diverse afecțiuni psihologice.
"De la depresie, anxietate, tulburări de personalitate, tulburări de comportament, i se vor acutiza sau vor apărea anumite adicții prin care va încerca să scape de povara muncii. Deci putem vorbi despre nenumărate disfuncții la persoana care muncește mult, peste medie. În raport cu familia apar certuri, apar dispute, va fi acuzat de neimplicare, nu va putea spune că își cultivă relația cu partenera și cu copilul. Iar în relația cu hobby-urile, prin prisma faptului că nu și le va mai putea satisface, nici nu va mai avea formele prin care să se poată încărca, pentru a putea să vină a doua zi cu forțe proaspete la muncă", a spus psihologul.
Pentru anumite sectoare de activitate, unităţi sau profesii se poate stabili prin negocieri colective sau individuale o durată zilnică a timpului de muncă mai mică sau mai mare de 8 ore.
"Nici joburile acestea care presupun 12 cu 24, 12 cu 48 nu sunt o soluție. Activitatea pe care o presupune munca este ca și somnul. Dacă nu dormim o zi jumătate, după care dormim o zi întreagă, după care trei zile iar nu dormim și așa mai departe, ne perturbăm. Pot fi o soluție pentru oamenii la început de carieră, foarte tineri, pentru care bioritmul nu este foarte important dar pentru persoanele trecute de 30 de ani, lucrurile acestea vor aduce o seamă de tulburări psihice peste car vor trece foarte greu sau poate niciodată", a afirmat Constantin Cornea.
Așadar, cele 24 de ore dintr-o zi ar fi bine să fie împărțite astfel – cel mult 8 ore pot fi petrecute la serviciu, 7-8 ore trebuie să fie dedicate odihnii, iar restul pot fi împărțite între familie, prieteni și hobby-uri. De asemenea, nu uitați că săptămâna de lucru nu ar trebui să aibă mai mult de cinci zile.
