Psihologul Constantin Cornea susține că acest obicei nu face decât să dezvolte o nouă afecțiune, numită sindromul traumei pozitive.
"Sindromul traumei pozitive se referă la acei copii crescuți într-un mod exagerat de către părinții lor.
Sunt acei părinți care își cresc copiii doar cu gesturi de bine, doar cu afirmații pozitive, sunt acei părinți care își laudă copilul pentru absolut orice, indiferent că merită sau nu, sunt acei părinți care oferă copiilor cadouri, bunuri sau tot ce își doresc copiii respectivi fără a îi pune într-o ecuație în care să și merite lucrurile respective", explică Constantin Cornea.
Ulterior, sindromul traumei pozitive va da naștere copilului dictator, care nu ține cont de reguli și care, la maturitate, va cauza numai probleme, atât lui, cât și celor din jur.
"Avem exemplul copilului din Caragiale, a lui Domnul Goe. În general, copilul dictator este copilul care bate cu piciorul în prag, este cel care bate cu pumnul în masă, este copilul obișnuit să ceară, pentru că a fost obișnuit să primească.
Este o problemă în ziua de astăzi, foarte mulți dintre copii decid unde să meargă părinții, ce să facă părinții, pentru că el este obișnuit să ia decizii încă de la vârste mici", precizează psihologul.
Potrivit specialiștilor, orice părinte ar trebui să dispună de o doză de autoritate în relația cu copilul
"Copilul trebuie să cunoască autoritatea parentală. Bineînțeles, această autoritatea e bine să o câștigăm prin vorbe și nu prin alte gesturi urâte.
Dacă nu avem aceste autoritate asupra copilului, acesta se va transforma în acel mic dictator.
De cele mai multe ori, un copil dictator va putea duce la divorțul părinților, pentru că îl va manipula pe cel mai sensibil în dauna celuilalt părinte, încercând să obțină de la părintele mai sensibil tot ceea ce își dorește el.
În felul acesta, schimbă din nou echilibrul de forță în cuplu, putând ajunge părinții la divorț tocmai pentru că se ceartă", adaugă Constantin Cornea.
Urmările traumei pozitive se resimt și mai târziu, nu doar în copilărie
"Marea problemă cu acești copii dictatori va fi când ei se vor mări, vor trebui să lupte cu societatea în adevăratul sens al cuvântului și vor vedea că societatea nu le oferă ce le ofereau părinții de obicei.
Acești copii își vor schimba foarte des locul de muncă, vor pleca pentru motive neînsemnate de la un loc de muncă, pentru că i s-a părut că a ridicat cineva tonul sau pentru că i s-a părut că cineva nu îl respectă suficient, deci vor renunța mai târziu cu ușurință la absolut orice, pentru că ei sunt obișnuiți să primească fără niciun efort ceea ce își doresc", explică psihologul.
De cele mai multe ori, în adolescență, aceștia ajung să sufere și prima traumă din viața lor
"El se va putea schimba eventual mai târziu, dacă va suferi o traumă sau o dramă majoră în viața lui sau dacă părinții vor urma un plan psiho-terapeutic prin care să se schimbe ei.
Pentru că până când ajunge copilul în adolescență, copilul este reflecția modului de creștere a părinților și atunci, de multe ori, părinții vin și spun "nu ne mai înțelegem cu copilul, venim și ți-l aducem ție, repară-l". Greșit!
Pentru că prima dată se lucrează cu părinții, ei trebuie să învețe cum să își recâștige autoritatea în fața copilului, cum să stabilească un echilibru pentru ca ulterior copilul să se schimbe", mai spune Constantin Cornea.
Potrivit specialiștilor, din nefericire, tot mai mulți copii sunt crescuți precum niște mici dictatori.
Dacă ne uităm la adolescenții de astăzi, aș putea spune că peste 70-80% dintre adolescenții din ziua de astăzi suferă adevărate traume în propria lor viață pentru că părinții lor le-au învățat cu o metodă de creștere pe care nu o găsesc ca și reflecție în societatea în care trăiesc.
