Un sport extrem, care să nu fie extrem. O activitate jucăuşă, care să fie serioasă. O provocare pe care o înfrunţi singur, fără să fii singurul.
Escaladarea este un sport al extremelor, dar a celor mai bune dintre ele. Activitate a minţii, puterii, în prindere şi deprindre, căţărarea, îţi oferă atunci când este practicată în interior, tot ce ţi-ai dori de la un sport. Iar atunci când este executată în natură, devine vârful uşor de atins al celor mai sensibili dintre atleţi.
Adrenalină fără să îţi pui viaţa în pericol. Escaladarea nu este un sport extrem dacă vrei să îi cunoşti tainele alături de un istructor. Începator sau avansat, ai nevoie de o evaluare, care te ajută sa îţi descoperi punctele tari şi slabe, gradul de curaj, motivare sau nebunie cu care eşti înzestrat.
Nu există un profil anume al celui care practică escaladarea. Este un sport pentru toate vârstele, care dă dependenţă prin varietatea locurilor în care o poţi practica, prin aspectul social al exerciţiului alături de oamenii educaţi să îţi sară în ajutor nu pentru că trebuie, ci pentru că înţeleg măreţia victoriei din lupta omului cu ceva mult mai
Căţărarea este, pentru cei mai mulţi temerari, o oglindă a personalităţii. Poate şi de aceea în ţările cu tradiţie, ca Austria, Elveţia sau Franţa, acest sport este practicat de copii încă de la vârsta de 3-4 ani, iar adulţii se încumetă să înfrunte înălţimile chiar şi la 75 de ani.
Practicată în mod constant, escalada contribuie la îmbunătăţirea forţei fizice, rezistenţei, echilibrului, flexibilităţii şi coordonării miscărilor. De asemenea, sporeşte capacitatea sistemului cardio-vascular, reducând semnificativ riscul apariţiei bolilor de inima.
De aceea este o activitate recomandată şi copiilor. Problemele pe care le pune escalada, precum observaţia, atenţia, aprecierea justă sau luarea unei decizii imediate sunt probe de curaj şi motivare pentru cei mai mici dintre temerari.
