Şi asta tocmai pentru că în ultimii ani s-au introdus în practica medicală tot mai multe antibiotice care să combată chiar şi cele mai simple afecţiuni. Asta în condiţiile în care mai mult de jumătate dintre infecţii se pot vindeca prin mecanismele de apărare antiinfecţioase.
De la apariţia antibioticelor, speranţa de viaţă a oamenilor a crescut cu 20 %. Motiv suficient pentru specialişti, dar şi pentru oamenii de rând să le acorde mai multă încredere şi importanţă. Atât de mult încât preferăm să ne tratăm din prima, cu antibiotice. Astfel, dăm ocazia microorganismelor răspunzătoare de infecţii să se adapteze şi să evolueze.
Iar tendinţa a rămas aceeaşi în ultimii 25 de ani. Situaţia este cu atât mai îngrijorătoare în România. Statisticile arată că doar grecii ne surclaseaza în Uniunea Europeană în ceea ce priveşte consumul de antibiotice.
Orice germene care a trecut testul antibioticului, este transmis de la un om la altul, în forma sa modificată, adică rezistentă la medicament. Apare, astfel, efectul social al administrării de antibiotic.
Bacteriile se dovedesc a fi mai inteligente decât omul. Soluţia firească, luată în calcul, în primul rând de medici, rămâne limitarea prescrierii de antibiotice.
Era postantibiotic poate fi o realitate apropiată prezentului, cel puţin în sistemele medicale condiţionate de bugete limitate, deci de lipsa accesului la antibiotice de ultimă generaţie, apărute pe piaţă şi în consecinţă, mai scumpe. Sau de prescrierea în exces a acestor medicamente.
Românii, cel puţin în ultimii ani, au devenit mult mai responsabili în ceea ce priveşte ingerarea de antibiotice cu sau fără prescripţie medicală.
La nivel mondial se iau deja măsuri de prevenire a acestui gen de scenariu, deloc roz pentru omenire. Nu ne putem întoarce în timp într-o eră în care antibioticul era numai un proiect, pentru că am trăi într-o lume în care cea mai mică infecţie ar avea puterea să determine nu numai calitatea vieţii, dar mai mult decât atât, să facă diferenţa între viaţă şi moarte.
