Aflăm de la psihologul Radu Leca care sunt elementele definitorii pentru fiecare tipar, dar și ce relație ar trebui să avem cu adolescenții din viața noastră în funcție de această clasificare. Cert este că indiferent de comportamentul lor, s-ar putea ca toți să aibă nevoie de sprijin psihologic.
"Adolescentul invizibil este un adolescent ce nu își dorește să iasă din casă, nu vrea să fie văzut de nimeni, nu este prezent în social media cu numele lui propriu, își găsește personaje care să îl înlocuiască în mediul online. De foarte multe ori, stă cu camera închisă la toate cursurile la care participă, spunând că nu este pregătit să fie văzut de ceilalți colegi.
Doar că această invizibilitate duce către un regres, avem de-a face cu un subiect care nu va evolua emoțional. El își spune în felul următor „cu cât voi fi mai invizibil cu atât voi avea mai puține probleme”. Este greșit! El emoțional nu se înalță, nu evoluează, rămâne la același nivel și vom avea surpriza să vedem că un copil de 15 ani ca și inteligență emoțională a rămas la vârsta de nouă ani. Nu este greșeala părinților, este vorba de o idee ce apare în minte, în urma unui eveniment negativ.
De tipul, o bătaie pe care a văzut-o la școală, ciclicitatea cu care bullying-ul se întâmplă în jurul său, neatigându-l neapărat pe el, ci pe un apropiat și atunci spune „dacă eu sunt invizibil, el nu mă vede și mă va lăsa în spate”. Această tehnică, din păcate, nu este corectă, nici pentru familie, nici pentru minor. Invizibilitatea poate fi soluționată prin terapie, dar părintele trebuie să aibă luni de zile cu copilul, ca să înțeleagă mai întâi concret ce se întâmplă cu el în așa fel încât să conștientizeze dacă are și el o vină.
"Eroii sunt oarecum simpatici. De ce? Fiindcă ei au văzut un model pe net, vor să salveze pe toți de toată lumea, se ceartă cu profesorii, se ceartă cu colegii mai mari, caută scandalul, vânează și se implică în acel scandal, îi dau pe toți la o parte despre care ei cred că fac rău, dar se întâmplă și să greșească și ei greșesc. Mai avem o secțiune importantă despre eroi. Eroii, adolescenți, 13-15 ani, și aici nu caut să supăr pe nimeni, dar acesta este adevărul. Vor căuta să își salveze părinții, unul de celălalt, în mod special când există ideea de divorț.
Va purta informația de la mama către tata și de la tata către mama, modelând-o, crezând că îi va salva. Din momentul în care divorțul se pronunță, minorul erou poate intra în depresie. Se simte atât de trist că nu a reușit să îi salveze încât intră în depresie.
Minorul antisistem are un model parental și/sau un model al fratelui mai mare, care a realizat o faptă în urma căreia s-a certat cu elemente din sistem. Nu avem de-a face cu o logică foarte bine definită, fiindcă indiferent de ce aude și vede în jurul lui drept autoritate, subiectul caută să combată. Nu acceptă impunerea, nu acceptă schimbarea, nu acceptă regulile, nu acceptă noțiunea de a sta și asculta. Nu acceptă aceste noțiuni. O recomandare am de făcut aici – terapia cognitiv comportamentală, adolescentul antisistem are nevoie, ca să nu intre în belele evidente, de un terapeut cognitiv comportamental care să-l domolească. Fără acest tip de terapeut minorul va deveni un adulti dificil, care își va găsi cu foarta mare dificultate locul într-o echipă", a explicat psihologul Radu Leca în cadrul emisiunii Numai de bine.
