În funcție de vârstă, depresia poate îmbrăca mai multe forme. Copiii devin mult mai ușor de supărat și enervat, par a nu avea chef să facă nimic și pot fi mai agresivi, răspunzând verbal sau fizic. În schimb, adolescenții cu depresie se retrag și sunt în mod evident triști.
De asemenea, în această perioadă, pot apărea gândurile sau actele de auto-vătămare și cele de suicid. Însă, este important sa retinem ca, desi depresia este o afectiune serioasa, ea se poate trata in mod eficient, mai ales daca este identificata de catre specialisti cat mai aproape de debut.
"Începând cu vârsta de 8-9-10 ani, copilul poate afirma că este trist și foarte trist. Din acel moment, părintele trebuie să se ocupe 1 la 1 de copil, ajungând copilul să atingă următorii doi specialiști – psihiatrul în psihiatrie infantilă și psiholog clinician, care va redericționa către un psihoterapeut bun.
Tristețea este cea care se vede prima, izolarea de către toți ceilalți, refuzul de a realiza lucruri și privirea în gol sau, cum spune părintele obișnuit, „Radule, pare neatent tot timpul copilul meu”, iar eu mă duc să văd copilul sau copilul vine la mine sau îl văd pe video call, iar privirea lui, pentru că e o privire specială a copilului aflat în episod depresiv, este una care spune foarte multe lucruri mai puțin ideea de neatenție.
Tristețea în cazul copiilor are o sursă. Sursa este cam aceeași la copiii cu vârsta cuprinsă între 9 și 11 ani și anume divorțul, posibila separare. Când copilul află că își pierde părintele, care reprezintă centrul și tot universul său, încearcă să facă totul ca acest lucru să nu se întâmple.
El va încerca să îi împace în primă fază pe amândoi, apoi va apăra cea mai slabă parte. Depresia fură, răpește, ucide copilăria. Dacă ea nu este văzută de la bun început, iar părintele nu aude, nu vede și nu crede ceea ce spune copilul, atunci copilul acesta se va afla într-un pericol foarte mare. De ce? Pentru că depresia se va acutiza, iar copilul va alege să facă un gest necugetat, după vârsta de 13-14 ani, când el va crede că este bine ceea ce face, fiindcă în felul acesta toate probleme vor dispărea.
La copii alte motive ce stau în spatele depresiei sunt bullying-ul, agresiunile fizice repetate, hărțuirea sexuală, violența verbală. Ce ar trebui să facă părinții?Obligatoriu terapie, dar terapia va fi realizată de către toată lumea, nu îți trimiți copilul și îi spui terapeutului „să mi-l faci bine!”
Nu, nu se face așa. Când un copil îți intră în depresie, toată lumea trebuie să facă terpaie în interiorul casei. De ce? Trebuie să înțelegem cu toții de unde a apărut, cum o combatem și toți trebuie să vorbim aceeași limbă. Dacă terapeutul va lucra exclusiv cu minorul, lucrul său va fi anulat în interiorul familiei.", a spus psihologul Radu Leca.
