Transmiterea bacteriei are loc cel mai adesea prin contactul direct cu saliva. Acest lucru poate avea loc prin sărut sau prin împărțirea ustensilelor pentru mâncat sau a altor obiecte personale.
Prevenția nu este simplă. Ceea ce putem face este să respectăm normele elementare de igienă. Dacă avem între persoanele apropiate și intime e bine să ne căutăm și noi și dacă îl identificăm e bine să ne tratăm.
Helicobacter pylori poate supraviețui și în apă sau în alimente și poate fi transmisă prin consumul acestora, mai ales în comunitățile cu igienă precară sau cu surse de apă contaminată.
"Este o bacterie care are o deosebită particularitate, trăiește doar în mediul acid, de aceea nu poate fi regăsită în corpul nostru decât în stomac. Și ca o altă particularitate care o face dificil de tratat, de data asta, este faptul că se află chiar la suprafața epiteliului, adică învelișul interior al stomacului, acest lucru face ca antibioticele să ajungă mai greu la bacterie.", a spus Eugen Crăciun, medic prima gastroenterolog.
Astfel, pot apărea diverse simptome digestive, precum dureri abdominale, disconfort gastric, balonare, greață și alte probleme. Deși inflamația inițială poate fi un răspuns natural al sistemului imunitar la infecție, inflamația cronică poate avea consecințe negative pe termen lung.
Poate să genereze această gastrită, dar nu numai. Gastrita se poate complica și cu ulcer, se poate complica și cu cancer de stomac. Poți să ai simptome nu foarte zgomotoase, dar să ai o boală gravă sau o gastrită severă care poate să evolueze spre o boală gravă.
Pentru un diagnostic corect, medicul va începe cu o anamneză a pacientului. Apoi, îl va supune și la o examinare fizică, prin care să depisteze eventualele semne. În funcție de rezultate, se pot recomanda și analize suplimentare.
De obicei, tratamentul este bazat pe antibiotice. Deoarece bacteria poate deveni rezistentă la un antibiotic, tratamentul este format, de obicei, din două antibiotice diferite.
Astfel, persoana infectată poate apela la ceaiul de lemn dulce, probiotice din chefir, varză murată sau castraveți murați, dar și la propolis, care conține numeroși compuși naturali, printre care aminoacizi și steroizi.
