Însuși președintele american Joe Biden a indicat această ipotetică posibilitate de a calma situația în Orientul Mijlociu.
Însă realitatea istorică dovedește că toate eforturile anterioare de a o implementa au eșuat în pusee de violență, atentate și război.
Concret, palestinienii au avut în ultima sută de ani cinci ocazii diferite de a-și edifica un stat propriu, recunoscut internațional, dar au refuzat de fiecare dată, avansând, în schimb, pretenții maximale.
În anul 1936, o comisie britanică, numită Comisia Peel, a ajuns la concluzia că motivul violențelor din zonă este lipsa unui stat separat pentru Palestina.
Britanicii le-au oferit palestinienilor 80% din teritoriul disputat, iar evreilor restul de 20%. Evreii au votat pentru a accepta această ofertă, însă arabii au respins-o și au reluat violențele.
Statul Israel, creat în 1948, după ce o rezoluție ONU a validat împărțirea teritoriului între evrei și arabi
Zece ani mai târziu, în 1947, Organizația Națiunilor Unite, ONU, a decis că soluția cea mai cale de a rezolva conflictul era împărțirea teritoriului și a adoptat în acest sens Rezoluția 181. Din nou, evreii au acceptat oferta și, din nou, statele arabe au respins-o.
Numai că, de data aceasta, au făcut-o prin lansarea unui război total, după ce evreii și-au proclamat propriul stat, la data de 14 mai 1948.
Iordanienii, Egiptul, Irakul, Libanul și Siria s-au coalizat militar, dar demersul lor a eșuat iar statul israelian și-a sporit teritoriul cu 50% față de planul votat de Națiunile Unite.
După alte două decenii, în 1967, a început ceea ce a devenit cunoscut ulterior drept Războiul de Șase Zile.
Israel a câștigat din nou. Ierusalimul, Cisiordania şi Fâșia Gaza au fost ocupate de armata statului evreu.
Liga Arabă refuză să discute cu Israelul
Israelienii au oferit palestinienilor soluția unui stat independent. Liga Arabă s-a reunit în Sudan și a comunicat cele trei celebre refuzuri ale sale: nicio pace cu Israelul, nicio recunoaștere a Israelului, nici o negociere cu Israelul.
În anul 2000, premierul israelian Ehud Barak s-a întâlnit la Camp David cu președintele Organizației pentru Eliberarea Palestinei, Yasser Arafat, pentru a agrea un nou plan cu două state. Barak i-a oferit lui Arafat un stat palestinian în toată Gaza și 94% din Cisiordania, cu Ierusalimul de Est ca și capitală a acestuia.
Însă liderul palestinian a respins oferta. A urmat un val sângeros de atentate sinucigașe cu bombă care au ucis peste 1.000 de israelieni și au mutilat alte mii în autobuze, în săli de nunți sau restaurante.
Israelul s-a retras din Gaza, iar grupările islamiste au transformat-o în bază teroristă
În 2008, Israelul a încercat din nou.
Prim-ministrul Ehud Olmert a mers chiar mai departe decât Ehud Barak, extinzând oferta de pace pentru a include terenuri suplimentare. La fel ca predecesorul său, noul lider palestinian, Mahmoud Abbas, a refuzat înțelegerea.
Între aceste ultime două oferte israeliene, Israelul a părăsit unilateral Gaza, oferind palestinienilor un control complet asupra acesteia.
În loc să dezvolte acest teritoriu pentru binele cetățenilor, grupările islamiste din Gaza au transformat enclava într-o bază teroristă din care au lansat mii de rachete asupra Israelului.
