Istoria Crițului scoate la suprafață simplitatea, hărnicia și cumințenia unei lumi apuse, în care viața se desfășura după reguli stricte de igienă, de comportament, de ajutorare a bătrânilor și a nevoiașilor.
În trecut, fiecare om care locuia aici trebuia să ajute, iar cel care refuza era obligat să plătească cu muncă în folosul comunității.
Sofia Folberth, în vârstă de 100 de ani, este singura supraviețuitoare a acelor vremuri, pe care și le amintește și acum.
Sofia s-a născut și a crescut în Criț, într-o familie de oameni înstăriți, credincioși și gospodari, iar în ciuda vârstei, amintirea vremurilor din trecut i-a rămas încă vie în memorie.
Citește și: Copiii luaţi de ruşi, returnaţi în Ucraina. Ce trebuie să îndure acum
"Mama era de o frumusețe rară, poate cea mai frumoasă femeie din sat și una dintre primele femei care a învățat să lucreze la o mașina de cusut. Era puternică, determinată, vorbea puțin, făcea mult și ajuta pe oricine", povestește Sofia.
De asemenea, biserica din sat este o poartă de intrare în lumea comunităților din Criț, înainte ca trecutul lor să fie înghițit cu totul de istorie.
Aici, caietele care au supraviețuit trecerii timpului au păstrat scrisă orânduiala satului, dar și pedepsele pe care le primeau cei care nu respectau ordinea.
"Trebuia să fie curățenie. Sâmbăta trebuia să mături strada până la jumătate, pentru că de cealaltă jumătate se ocupa vecinul.
Ziua judecății avea loc o singură dată pe an. Cine se sustrăgea responsabilităților din regulament, pierdea apartenența la vecinătate, inclusiv prin excludere", a mai spus femeia.
În ciuda regulilor stricte ale comunităţii, oamenii se bucurau de o libertate pe care, spun ei, astăzi nu o mai au.
Din cei peste 700 de sași din Criț au mai rămas doar trei
Hellvig Carol are 78 de ani și a avut ocazia de a trăi o parte din viaţa comunităţii locale de atunci.
"Am trăit într-o rânduială, iar regulile scrise sau nescrise nu erau considerate o povară. Era ceva firesc, cum este firesc când îți este sete", a declarat bărbatul.
Din cei peste 700 de sași din Criț au mai rămas doar trei, iar printre ei se numără și Helvig, singurul care nu a lăsat satul pentru viața mai bună din vest, deși a avut nenumărate ocazii.
Pe de altă parte, comunitatea crește de la an la an, iar cei care vin sau revin după ani buni petrecuți departe de casa nu sunt deloc puțini.
Sașii care au plecat pun acum pe picioare casele ruinate, investesc în infrastructura zonei, iar Crițul pare sa redevină, din zi în zi, ceea ce a fost odata mândria din Haferland.
