Vor deveni sfinţi oameni pe care poate i-aţi văzut în viaţă sau le-aţi admirat credinţa. Astăzi vă spunem cine a fost Părintele Sofian Boghiu, o făclie de înviere a sufletelor.
Născut pe malul Prutului, în satul Cuconeștii Vechi din Basarabia, părintele Sofian Boghiu simte chemarea Domnului la vârstă de 14 ani și ajunge la mănăstirea Rughi.
Șase ani mai târziu urmează seminarul monahal de la Cernica însă decide să se întoarcă acasă. Odată cu invadarea Basarabiei de către sovietici, ajunge în București unde locuiește la refugiul pentru studenții monahi de la Mănăstirea Antim. Cu acest loc destinul i se va uni pentru totdeauna. Aici avea să fie stareț al mănăstirii, zeci de ani.
"În perioada comunistă, aici la Mănăstirea Antim a fost un centru spiritual, cu toate că autoritățile au dorit să dărâme mănăstirea, nu s-a reușit deoarece părintele și alți preoți care au fost aici au întreținut credință", a declarat Protos. Antipa Burghelea, mănăstirea Antim Ivireanul.
Părintele Sofian Boghiu alina suferința credincioșilor
"Ceasuri la rând stătea la spovedit. E o mare lucrare să alini suferințele oamenilor, nevoile lor. Părintele Sofian a fost un astfel de îndrumător într-o perioada foarte grea", precizează PS Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei București.
"Nu de puține ori vizită casele credincioșilor și acolo unde era nevoie părintele boteza pruncii în casele oamenilor, oficia Taină Sfintei Cununii pentru cei care doreau și nu puteau din diferite motive să facă asta în biserica", spune Arhim. Nectarie Șofelea, stareț Mănăstirea Radu Vodă.
În anul 1958, pe când picta capela Mănăstirii Ghighiu, părintele Sofian este arestat și închis timp de 6 ani pentru activități de uneltire. Era membru al Organizației Rugul Aprins, o mișcare ortodoxă română de renaștere spirituală, din care făceau parte intelectuali și clerici.
Divinitatea i-a dat părintelui Sofian și darul picturii. Lăcașuri precum Schitul Darvari, Mănăstirea Agapia, Mănăstirea Dealu, dar și mănăstiri din Liban și Siria poartă prin veac urmă mâinilor și minții sale.
Părintele Sofian a trecut la cele veșnice în anul 2002. Felul în care a fost înmormântat este și el sugestiv pentru bunătatea să. A ales să își doarmă somnul de veci la Căldărușani, alături de fratele sau. Știa că în felul acesta, oamenii îi vor pomeni în rugăciuni și fratele.
