Conform unui studiu membrii organizației spun că 73.868 de copii au părinți plecați peste hotare, iar 21.276 de copii au ambii părinți departe sau singurul părinte departe și sunt îngrijiți de către rude.
Din studiu mai reiese că marea majoritate a cazurilor, într-un procent de 79% dintre părinții plecați, pentru aceștia nu există perspectiva luării copilului în străinătate, să trăiască acolo alături de ei.
Doar șapte la sută dintre acești părinți plecați și-au exprimat această dorință.
Şi mai mult, 41% la sută dintre părinți nici măcar nu intenționează să se întoarcă definitiv în România.
Anca Stamin, director programe Organizația Salvați Copiii,a explicat la Antena 3 CNN care sunt efectele la nivel emoțional pe care le au copii şi cum putem să îi protejam şi să îi ajutăm să proceseze corect astfel de decizii.
"Plecarea părinților are efecte multiple asupra copiilor rămași acasă, fie că sunt în îngrijirea altor persoane, a bunicilor de obicei, fie că au rămas cu un părinte. Și vorbim despre efecte la nivel emoțional, la nivel social, dar și educațional. Dar ce este important de spus este că aceste efecte se produc în funcție de câțiva factori, în funcție de vârsta copilului la plecarea părinților, în funcție de modul în care persoana în grija căruia a rămas copilul relaționează cu el și în funcție de pregătirea copilului înainte de plecare și de comunicarea părinților de la distanță cu copiii de acasă.
Mulți dintre copii resimt sentimente de vinovăție generate de faptul că adesea părinții le spun că pleacă pentru binele lor, fără a conștientiza că lucrul acesta va avea un efect negativ asupra copiilor, sentimente de abandon, de scădere a încrederii în sine.
Sunt și comportamente de autoizolare, iar pe acest fond apar și scăderi ale performanțelor școlare și o lipsă a motivației de a participa la procesul educațional, iar pe de altă parte apar și probleme de comunicare, mai ales în special în cazul adolescenților care trăiesc cu bunicii.
Ce este important de spus în acest context și ceea ce încercăm să le transmitem părinților care sunt nevoiți să facă acest pas tot timpul este că ei pot influența modul în care copiii resimt aceste lucruri.
Dacă țin cont de câteva lucruri simple, aș putea să spun dacă țin cont că atunci când iau această alegere să încerce să evite să o facă la o vârstă fragedă a copilului, până el împlinește vârsta de șapte ani, de exemplu, sau dacă sunt absolut nevoit să facă acest lucru, să plece doar un părinte, trebuie să aibă grijă la alegerea unei persoane în grija căreia să rămână copilul.
O persoană cu care copilul să fi avut o relație de atașament anterioară, pe care să o cunoască foarte bine și care să fie disponibilă atât afectiv, dar și fizic pentru creșterea și îngrijirea copilului și, după cum am spus mai devreme, să îi pregătească anterior plecării, să le explice că vor fi plecați, pentru ce perioadă și, odată ajunși în străinătate, să comunice cu copilul, să comunice real, să comunice onest, să își țină toate promisiunile.
Iar toate lucrurile acestea sunt de natură de a contribui la niște efecte la un nivel mai redus ale plecării părinților asupra stării emoționale a copiilor.
Pe de altă parte, mai putem vorbi și despre partea legislativă dacă pleacă ambii părinți sau părintele unic, susținători de familie monoparentală.
În lipsa delegării autorității parentale, copiii nu au acces la niciunul din drepturile lor la educație, la sănătate, la beneficii sociale", a spus Anca Stamin, director programe Organizația Salvați Copiii în emisiunea News Hour with CNN de la Antena 3 CNN.
